munticel

MUNTICÉL DEFINIȚIE DIN DEXLR2 MUNTICEL

MUNTICÉL, munticei, substantiv masculin (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor.

– Munte + sufix -icel.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TARHáN DEFINIȚIE DIN DOOM2 TARHAN

tarhán (regional) substantiv masculin, plural tarháni



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TELECOMANDá DEFINIȚIE DIN DOOM2 TELECOMANDA

telecomandá (a telecomanda) verb, indicativ prezent 3 telecomándă



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SANGEACTáR DEFINIȚIE DIN DULR SANGEACTAR

sangeactár m. (în turcă sancakdar. vezi baĭractar). Vechĭ. Purtător de sangeac, stegar.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CâșTíU DEFINIȚIE DIN DARHAI CASTIU

câștíu, câștíuri, substantiv neutru (învechit)

1. rată în arenda unei moșii.

2. chirie (la case).

3. banii (prețul) vânzării.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TăCERE DEFINIȚIE DIN DUL6 TACERE

tăcere forme

1. starea celui ce tace;

2. figurat liniște, lipsă de orice sgomot: tăcerea pădurilor. ║ int. spre a impune tăcere: tăcere!



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MIáUT DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC MIAUT

miáut substantiv neutru (silabe mia-), plural miáute



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!