sanghiorghii

SăNGHIORGHII DEFINIȚIE DIN DONOMASTIC SANGHIORGHII

Sănghiorghii vezi Gheorghie VIII

11.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STÂNGÍST DEFINIȚIE DIN DEXLR2 STANGIST

STÂNGÍST, -Ă, stângiști, -ste, substantiv masculin și forme, adjectiv

1. S. m. și forme Adept al stângismului.

2. Adj. Care ține de stângism, caracteristic stângismului.

– Stâng + sufix -ist



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PRETORáT DEFINIȚIE DIN DOOM2 PRETORAT

pretorát substantiv neutru, plural pretoráte



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ÎNVĂLURÍT DEFINIȚIE DIN DEXLR2 INVALURIT

ÎNVĂLURÍT, -Ă adjectiv verbal învălurat.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MÍNGIE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 MINGIE

MÍNGIE substantiv feminin vezi minge.[1]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUZINÉT DEFINIȚIE DIN DMDN CUZINET

CUZINÉT substantiv masculin

1. piesă în formă de cilindru sau din două părți semicilindrice care căptușește un lagăr (II) și vine în contact direct cu axul mașinii.

2. placă între două elemente de construcție pentru susținerea celui de deasupra și transmiterea eforturilor la cel inferior. (< limba franceza coussinet)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SFÎRC DEFINIȚIE DIN DLRLC SFIRC

SFÎRC, sfîrcuri, substantiv neutru

1. Vîrful elastic, moale sau cartilaginos al anumitor organe. Femeia își făcu loc alături de dînsul, astupînd gura copilului cu sfîrcul pieptului. REBREANU,

I. 34. Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91.
♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgîrci. Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mișca. La TDRG.

2. Vîrful flexibil al mustăților, al cozii animalelor și, prin analogie, al unui bici. Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343. S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, vezi 109. Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34.
♦ (Rar) Vîrful altor obiecte. Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46. Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG- Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!