stiobalcait

ȘTIOBÂLCĂÍT DEFINIȚIE DIN DNOUE STIOBALCAIT

ȘTIOBÂLCĂÍT stiobalcaituri n.

1) vezi A ȘTIOBÂLCĂI.

2) Zgomot caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care cade sau se cufundă în apă. /v. a știobâlcăi



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COMPREHENSIÚNE DEFINIȚIE DIN DLRLC COMPREHENSIUNE

COMPREHENSIÚNE substantiv feminin (Franțuzism) Capacitate de a pătrunde, de a înțelege ceva; înțelegere, pricepere,. pătrundere; cunoștință, cunoaștere.

– Pronunțat: -si-u-.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RĂCORÉLE DEFINIȚIE DIN DSINONIME RACORELE

RĂCORÉLE substantiv plural vezi rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură, zorea.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MORFOGNOZÍE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 MORFOGNOZIE

MORFOGNOZÍE substantiv feminin (medicină) Identificare a formei obiectelor numai prin pipăit.

– Din limba franceza morphognosie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

OCTOCORALIÉRI DEFINIȚIE DIN DMDN OCTOCORALIERI

OCTOCORALIÉRI substantiv masculin plural subclasă de polipi coralieri, cu gura înconjurată de opt tentacule. (< limba franceza octocoralliaires)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SANSCRITíST DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC SANSCRITIST

sanscritíst substantiv masculin, plural sanscritíști



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ȚUGÚI DEFINIȚIE DIN DEXLR2 TUGUI

ȚUGÚI, țuguie, substantiv neutru Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; prin generalizare vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui.

– Et. nec.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!