salbulita

SĂLBULÍȚĂ DEFINIȚIE DIN DSINONIME SALBULITA

SĂLBULÍȚĂ substantiv (rar) sălbioară. (O salbulita de galbeni.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GUILLAUME DEFINIȚIE DIN DENCICLOP GUILLAUME

GUILLAUME DE CHAMPEAUX [ghiío:m də șampó] (c. 1070-1121), filozof scolastic francez. Fondatorul Școlii de la Saint-Victor. Reprezentant al realismului în disputa universaliilor, a propus o teorie a in-diferenței despre esențele lucrurilor.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CEAURíT DEFINIȚIE DIN DARHAI CEAURIT

ceaurít, -ă, adjectiv (regional) amăgit, zăpăcit.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COCSOCHÍMIC DEFINIȚIE DIN DEXLR2R COCSOCHIMIC

COCSOCHÍMIC, -Ă, cocsochimici, -ce, adjectiv Care aparține cocsochimiei, privitor la cocsochimie.

– Cocs + chimic.[1]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CIORICI DEFINIȚIE DIN DACAD2 CIORICI

ciorici1 verb tranzitiv: [Atestat: PAMFILE, CER. 195 / prezentul indicativ: cioricicésc / Etimologie: ciorici2] (Reg) A înveli casa cu scoarță de copac sau bucăți de lemn.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUPÉLĂ DEFINIȚIE DIN DEXLR2R CUPELA

CUPÉLĂ, cupele, substantiv feminin Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație.

– Din limba franceza coupelle.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SFIÍ DEFINIȚIE DIN DLRLC SFII

SFIÍ, sfiesc, verb IV. reflexiv A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU,

I.

14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P.

5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. forme

3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I

14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244.
♦ tranzitiv factitiv (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește?

I. Hristos III 144.

– Variante: (astăzi numai popular) sîí (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sií verb IV.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!