scarambi

SCăRâMBí DEFINIȚIE DIN DARHAI SCARAMBI

scărâmbí, scărâmbésc, verb IV reflexiv (regional) a se înțepa (cu o așchie).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GAZ DEFINIȚIE DIN DOOM2 GAZ

gaz1 (voal) substantiv neutru



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FIL DEFINIȚIE DIN DMDN FIL

FIL1 substantiv masculin Monedă divizionară, a mia parte dintr-un dolar în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania și Kuweit, respectiv a suta parte dintr-un riyal în Yemen. (conform limba engleză, limba franceza fil < arab. fals, fils < latina follis = foale, poșetă (de piele), ban) [și MW]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CREATINÍNĂ DEFINIȚIE DIN DMDN CREATININA

CREATINÍNĂ substantiv feminin produs de deșeu derivat din creatină. (< limba franceza créatinine)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STRÉCHIE DEFINIȚIE DIN DLRMO STRECHIE

STRÉCHIE substantiv feminin vezi streche.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZĂLÓG DEFINIȚIE DIN DLRLC ZALOG

ZĂLÓG, zăloguri și zăloage, substantiv neutru (Învechit)

1. (Construit de obicei cu verbele «a pune», «a da», «a lua», «a opri», «a ține» etc.) Amanet, garanție, gaj, chezășie. A venit cu citeva lucruri să le puie zălog în mina părintelui, ori să le lăse drept plată pentru slujbele sfinte. SADOVEANU, P. M. 161. Mai aveam eu... o goarnă! Dar mi-a luat-o perceptoriu zălog... pentru un rest de parale. MIRONESCU, S. A. 29. Am înțăles că ești talpa-iadului. Na sumame. din spinare zălog. ALECSANDRI, T. 1557.
       • (Rar, gajul este o persoană) Unii băieți se și mutară de la Tirțec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face același lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda îl oprise zălog. CĂLINESCU, E. 77. Dacă nu mi-a plăcea nimic din ce mi-i spune, să-mi rămîi zălog pe o sută de galbeni. SADOVEANU, despre P. 15

5.
       • figurat Cu sufletul rămas zălog. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 232.
       • Expresia: A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața, a se lăsa onaorît. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, O. A. 121.
♦ Sechestru; ipotecă. Se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? Ascultați-l: «Astăzi țara, domnilor, e fericită...Sîntem una: azi covorul este frate cu țolinca; De zălog și de bătaie a scăpat acum opinca». BELDICEANU, P. 118.

2. Lucru (rar persoană sau grup de persoane) lăsat cuiva ca garanție. Viteze Tomșa, iată copilul tău iubit! Am respectat zălogul, odor neprețuit, Și l-am păstrat în viață cu dragoste, cu bine, Cum merită odrasla unui viteaz ca tine. ALECSANDRI, T. II 190. Boierii cei mici, către care domnul se arăta cu dragoste, îl îndemnară atunci ca să trimiță pe boierii cei mari, cu familiile lor, zălog la turci. BĂLCESCU, O. I 87.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DISARTRíE DEFINIȚIE DIN DACAD2 DISARTRIE

disartríe substantiv feminin [Atestat: DER / Plural: disartrieii / Etimologie: franceza dysarthrie] (Med) Articulare defectuoasă a cuvintelor cauzată de o paralizie sau o ataxie a centrilor nervoși.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!