eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție renta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Rentă [ ren-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU rentă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului renta în mai multe dicționare

Definițiile pentru renta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a renta
Verbul: a renta (forma la infinitiv)
A renta conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea rentează
  • noi -
  • voi -
  • ei ele rentează
VEZI VERBUL a renta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ (< limba franceza ) substantiv feminin Venit regulat pe care îl obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a drepturilor de folosință a acestora).
       • Renta viageră vezi viager.
       • Renta economică = surplusul de venit pe care îl primește un factor de producție (pământul, capitalul, munca) față de venitul necesar pentru a-l menține în ocuparea prezentă.
       • Renta funciară = venitul periodic, sub formă bănească sau în natură, primit de proprietarul terenului în schimbul cedării dreptului de ocupare și de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



RENTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ, rente, substantiv feminin Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
       • Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia.
♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său.

– Din limba franceza rente.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RENTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ, rente, substantiv feminin Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
       • Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia.
♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său.

– Din limba franceza rente.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RENTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ, rente, substantiv feminin (În sistemul capitalist) Venit, profit anual produs de un capital plasat; dobîndă produsă de o obligațiune și plătită de stat.
       • Rentă viageră vezi viager.
♦ (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpînul său. În părțile muntelui, țăranul nu este supus pentru aceeași parte de pămînt decît la o rentă fixă anuală. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RENTĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ substantiv feminin

1. (istorie) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său.

2. (economie) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat.
♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< limba franceza rente].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

rentă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rentă:
*réntă forme, plural e (în franceză rente, despre latina popular réndita, despre réddita, participiu despre réddere, a înapoĭa; italiana réndita. vezi arendă). Venit anual: a trăi din renta ta. Dobînda anuală a unuĭ capital plasat: rentă viageră (pînă la moarte), rentă perpetuă (care rămîne urmașilor).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RENTĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ substantiv feminin

1. plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său.

2. venit pe care îl aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar și care nu este legat de o activitae productivă a proprietarului. (< limba franceza rente)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RENTA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENTA:
RENTÁ, persoană 3 rentează, verb

I. intranzitiv A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

rentă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rentă:
rentă forme

1. venit anual: trăiește din rentele sale;

2. dobândă anuală a unui capital plasat: rentele pot fi viagere (cari se sting cu titularul) și perpetue (cari se transmit prin moștenire).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RENTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENTA:
RENTÁ, persoană 3 rentează, verb

I. intranzitiv A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv.
♦ (familial) A merita osteneala; a fi util.

– Din limba franceza renter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RENTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENTA:
RENTÁ, persoană 3 rentează, verb

I. intranzitiv A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv.
♦ (familial) A merita osteneala; a fi util.

– Din limba franceza renter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RENTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RÉNTĂ rentae forme economie Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună verb reflexiv:eo activitate productivă. /<fr. rente
Forme diferite ale cuvantului renta: rentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RENTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTA:
RENTÁ verb

I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit.
♦ (familial) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < limba franceza renter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RENTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTA:
RENTÁ verb intr. a produce câștig; a aduce venit.
       • (familial) a merita osteneala. (< limba franceza renter)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RENTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RENTĂ:
RENTĂ substantiv (învechit) rendită. (A primi o renta anuală.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rentă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rentă:
réntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat réntei; plural rénte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rentă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rentă:
réntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat réntei; plural rénte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

renta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru renta:
rentá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea renteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

renta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru renta:
rentá (a renta) verb, indicativ prezent 3 renteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Renț/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Renț/a:
Renț/a, -ea, vezi Franț 4,

5.
Forme diferite ale cuvantului rent/a: rent/a-ea

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'RENTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Renț/a
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului renț/a dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RÉNTĂ renț/ae forme economie Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună verb reflexiv:eo activitate productivă.
A primi o renț/a anuală.
A primi o renț/a anuală.
Rentá a renț/a verb, indicativ prezent 3 renteáză.



GRAMATICA cuvântului Renț/a?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului renț/a.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Renț/a poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Renț/a sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul rentă are forma: rénte
VEZI PLURALUL pentru Renț/a la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rentă?
Vezi cuvântul rentă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rentă?
[ ren-tă ]
Se pare că cuvântul rentă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Renț/a
Inţelegi mai uşor cuvântul renț/a dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Economică = surplusul de venit pe care îl primește un factor de producție pământul, capitalul, munca față de venitul necesar pentru a-l menține în ocuparea prezentă
Funciară = venitul periodic, sub formă bănească sau în natură, primit de proprietarul terenului în schimbul cedării dreptului de ocupare și de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului
Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia
Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia
♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Renț/a

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ compus: usturoi-sălbatic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a cunoaște pe cineva foarte bine
adică, va să zică
samuraslă
a se risipi, a se prăpădi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app