eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a aborda o problema


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Problemă [ pro-ble-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU problemă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a aborda o problema în mai multe dicționare

Definițiile pentru a aborda o problema din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin Chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare. [Cercetătorii moderni] au căutat... să rezolve problema originii vieții. MARINESCU, P. A. 41. Dacă pentru întreaga țară, cărbune mai mult, mereu mai mult, este o problemă de viață și de moarte, pentru noi, din Valea Jiului, este și un punct de onoare. DAVIDOGLU, M.

7. Cunoaștem problema țărănească și din cărți și din experiență... ne interesăm de ea. REBREANU, R. I 35.
       • (În construcție cu verbul «a pune») Se punea acum din nou problema oamenilor. CAMIL PETRESCU, O. II 271.
♦ Lucru greu de înțeles, de rezolvat sau de explicat. Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumină. Era ceea ce se numește o problemă

– cuvînt și noțiune cu desăvirșire necunoscute unei muntence. SADOVEANU, B. 63. O problemă e-ntregul tău trecut. MACEDONSKI, O. I 266. Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. EMINESCU, O. I 137.
♦ (matematică) Chestiune care face necesară o soluție și care poate fi rezolvată prin calcule sau prin raționamente. Cu cerneală apoasă, pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, [sînt scrise] probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162.

– Variantă: (învechit) problém (ALECSANDRI, O. P. 49) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROBLEMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin

I.

1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții.

2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată).

3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie.
♦ (matematică) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date.

II.

1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas.

2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Variante: (învechit) problém substantiv neutru]

– Din limba franceza problème, latina problema.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROBLEMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin

I.

1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții.

2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată).

3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie.
♦ (matematică) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date.

II.

1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas.

2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Variante: (învechit) problém substantiv neutru]

– Din limba franceza problème, latina problema.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROBLEMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLEMĂ s.

1. chestiune, lucru, subiect, temă, (învechit și regional) prochimen, (învechit) materie. (Mulțimea și diversitatea problemalor discutate; să trecem la problema care interesează.)

2. chestiune. (problema care se pune este următoarea...)

3. afacere, chestiune, interese (la plural), treabă, (popular și fam.) daraveră, (regional) tamjă, (învechit) negoț. (Și-a rezolvat toate problema.)

4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (învechit) madea, (rusism) predmet. (S-a lămurit problema aceea?)

5. dificultate, greutate. (Sînt multe problema de rezolvat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROBLEMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ problemae forme

1) Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente. problema de aritmetică. problema de șah.

2) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri; temă.

3) Situație care are aspecte discutabile.

4) Afacere care necesită rezolvare; chestiune; treabă; lucru.

5) Lucru greu de înțeles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, latina problema
Forme diferite ale cuvantului problema: problemae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

problemă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru problemă:
*problémă forme, plural e (vgr. pró-blema, despre pro-bállo, arunc înainte; limba neogreacă pro-vállo. vezi em-blemă, balistic, provalisesc). Chestiune de rezolvat după regulele științeĭ: problemă algebrică. figurat Lucru greŭ de explicat: vĭața unor oamenĭ e o problemă.

– Pe la 1800 próvlimă (limba neogreacă próvlima),

1. propunere,

2. proces.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PROBLEMĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ substantiv feminin (matematică) Chestiune de rezolvat a cărei soluție, dezlegare se pot afla sau trebuie căutate prin calcul.

2. Lucru dificil, greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvată; chestiune. [Variante problem substantiv neutru / conform limba franceza problème, italiana , latina, greacă problema].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PROBLEMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ substantiv feminin

1. chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare.
       • (matematică) chestiune a cărei soluție, dezlegare se poate afla sau trebuie căutată prin calcul.

2. dificultate, lucru greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat. (< limba franceza problème, latina, greacă problema)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

problemă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru problemă:
problemă forme

1. chestiune de rezolvat după regulele științei: problemă de algebră;

2. propozițiune ale cării pro și contra se pot deopotrivă susține: problemă de metafizică;

3. figurat tot ce e greu de conceput, de deslegat: această afacere e o problemă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

problemă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru problemă:
problémă (probléme), substantiv feminin

– Chestiune; enigmă. în franceză problème. Este dubletul lui provlimă, substantiv feminin (propunere; chestiune), învechit, din limba neogreacă πρόβλημα (Gáldi 245).

– derivat problematic, adjectiv, din limba franceza problématique.
Forme diferite ale cuvantului problema: probléme

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A ABORDA O PROBLEMĂ:
Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru A ABORDA O PROBLEMĂ::
A ABORDA O PROBLEMĂ: A lua în discuție, a dezbate o problemă; vezi A aborda o chestiune.
Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare

problemă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru problemă:
problémă substantiv feminin (silabe -ble-), genitiv dativ articulat problémei; plural probléme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

problemă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru problemă:
problémă (pro-ble-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat problémei; plural probléme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

problema
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru problema:
problemá, probleméz, verb I (învechit) a problematiza.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PROBLEMĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ:
PROBLÉMĂ substantiv verbal propunere.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

problemă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru problemă:
problemă substantiv verbal PROPUNERE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A ABORDA O PROBLEMA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL problemă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului problemă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mulțimea și diversitatea problemălor discutate; să trecem la problemă care interesează.
Problemă care se pune este următoarea.
Și-a rezolvat toate problemă.
S-a lămurit problemă aceea? 5.
Sînt multe problemă de rezolvat.
PROBLÉMĂ problemăe forme 1 Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente.
Problemă de aritmetică.
Problemă de șah.
Mulțimea și diversitatea problemălor discutate; să trecem la problemă care interesează.
S-a lămurit problemă aceea? 5.
Sunt încă multe problemă de rezolvat.

GRAMATICA cuvântului problemă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului problemă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul problemă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul problemă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul problemă are forma: probléme

CUM DESPART ÎN SILABE problemă?
Vezi cuvântul problemă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul problemă?
[ pro-ble-mă ]
Se pare că cuvântul problemă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL problemă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A ști papara cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț
deprinderea de a consuma băuturi alcoolice în cantități mari
a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva
a susține în mod ferm o părere deosebită de cea a majorității; a nu se alătura părerii majorității
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app