eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a abstrage abstrag


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Abstrage [ ab-stra-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU abstrage PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a abstrage abstrag în mai multe dicționare

Definițiile pentru a abstrage abstrag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a abstrage
Verbul: a abstrage (forma la infinitiv)
A abstrage conjugat la timpul prezent:
  • eu abstrag
  • tu abstragi
  • el ea abstrage
  • noi abstragem
  • voi abstrageți
  • ei ele abstrag
VEZI VERBUL a abstrage CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












ABSTRAGE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE:
ABSTRÁGE, abstrág, verb

III. tranzitiv (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. Mai mulți factori fiind legați împreună și influențîndu-se unul de altul, noi, pentru a analiza, abstragem un singur factor, ca să-i arătăm însemnătatea relativă. GHEREA, ST. Hristos I 124.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ABSTRAGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE:
ABSTRÁGE, abstrág, verb

III. tranzitiv (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context.

– Din limba franceza abstraire (după trage).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ABSTRAGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE:
ABSTRÁGE, abstrag, verb

III. tranzitiv A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context.

– Din limba franceza abstraire (după trage).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSTRAGE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE:
ABSTRÁGE, abstrág, verb

III. tranzitiv (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcând abstracție de rest.

– în franceză abstraire (după trage).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne



abstrage
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abstrage:
abstráge verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: abstrag / Etimologie: franceza abstraire după trage] (C.i. părți, însușiri izolate etc.) 1 A desprinde de întreg. 2 A judeca izolat.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

abstrage
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abstrage:
abstráge verb

I. trecut a efectua o abstractizare.

II. reflexiv a se izola de realitatea înconjurătoare. (după limba franceza abstraire, latina abstrahere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ABSTRAGE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE:
ABSTRÁGE verb III trecut A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< latina abstrahere, conform limba franceza abstraire, după trage].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A ABSTRAGE abstrag
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ABSTRAGE abstrag:
A ABSTRÁGE abstrág tranzitiv A considera izolat; a desprinde dintr-un ansamblu. /<lat. abstrahere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

abstrage
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstrage:
abstráge (a abstrage) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abstrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea abstrăgeá; participiu abstrás
Forme diferite ale cuvantului abstrage: abstragea abstrage

Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

abstrage
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abstrage:
abstrage vezi a considera numai unul din caracterele obiectului în afară de celelalte.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

abstrage
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstrage:
abstráge verb (silabe mf. abs-) → trage
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A ABSTRAGE ABSTRAG'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abstrage
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abstrage dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Abstráge a abstrage verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abstrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea abstrăgeá; participiu abstrás.

GRAMATICA cuvântului abstrage?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abstrage.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abstrage poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE abstrage?
Vezi cuvântul abstrage desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abstrage?
[ ab-stra-ge ]
Se pare că cuvântul abstrage are trei silabe



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Anofel, anofeli, adjectiv în sintagma țânțar anofel?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
scriere cursivă simplificată, folosită în vechiul egipt
inginer hotarnic
gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria anopheles maculipennis
foarte greu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?