eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a accepta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Accepta [ ac-cep-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU accepta PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a accepta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a accepta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a accepta
Verbul: a accepta (forma la infinitiv)
A accepta conjugat la timpul prezent:
  • eu accept
  • tu accepți
  • el ea acceptă
  • noi acceptăm
  • voi acceptați
  • ei ele acceptă
VEZI VERBUL a accepta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












ACCEPTA
   
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTA verb

1. a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A accepta să se scoată la concurs postul vacant.)

2. a admite, a primi. (A fost accepta la club.)

3. a admite, a consimți, a se învoi, a primi, a voi, a verb reflexiv:ea. (accepta să fii sofia mea?)

4. a conveni, a se învoi, (învechit) a pristăni. (A accepta să vină la nuntă.)

5. (POLITICĂ) a agrea. (A accepta un ambasador.)

6. a admite, a mărturisi, a recunoaște. (Pînă la urmă a accepta că așa este.)

7. a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional)a pristăni, (învechit) a obicnî, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Nu pot accepta una ca asta!)

8. a admite, a împărtăși, a primi. (Nu accepta opiniile lui.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



ACCEPTA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ, accépt, verb

I. tranzitiv (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația.
♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

accepta
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru accepta:
acceptá (acceptát, át), verb

– A fi de acord, a admite. < în franceză accepter.

– derivat accept, substantiv neutru, din germana Akzept care coincide cu persoană I de la accepta; acceptabil, adjectiv; acceptant, substantiv masculin (persoană care acceptă); accepțiune, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului accepta: acceptát acceptaát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ACCEPTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ, accépt, verb

I. tranzitiv A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința.
♦ A suporta, a tolera.

– Din limba franceza accepter, latina acceptare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



ACCEPTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ, accépt, verb

I. tranzitiv A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința.
♦ A suporta, a tolera.

– Din limba franceza accepter, latina acceptare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACCEPTA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ, accépt, verb

I. tranzitiv A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba.

– în franceză accepter (neologism din limba latină acceptare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

accepta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru accepta:
acceptá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu accépt, persoana a treia singular: el / ea și plural accéptă, persoana întâi plural: noi acceptăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural accépte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ACCEPTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ verb

I. trecut A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [pronume ac-cep-. / conform limba franceza accepter, latina acceptare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ACCEPTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPTA:
ACCEPTÁ verb trecut a primi, a consimți, a fi de acord. (< limba franceza accepter, latina acceptare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

accepta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru accepta:
accepta verb tranzitiv: [Atestat: MAIORESCU, despre II, 189 / prezentul indicativ: accépt / Etimologie: franceza accepter] A fi de acord.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A accepta
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A accepta:
A accepta ≠ a dezaproba, a refuza, a renunța, a respinge
Definiție sursă: Dicționar de antonime

accepta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru accepta:
acceptá (a accepta) verb, indicativ prezent 3 accéptă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A ACCEPTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL accepta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului accepta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A accepta să se scoată la concurs postul vacant.
A fost accepta la club.
Accepta să fii sofia mea? 4.
A accepta să vină la nuntă.
A accepta un ambasador.
Pînă la urmă a accepta că așa este.
Nu pot accepta una ca asta! 8.
Nu accepta opiniile lui.
A accepta un ambasador.
Acceptá a accepta verb, indicativ prezent 3 accéptă.

GRAMATICA cuvântului accepta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului accepta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul accepta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul accepta sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul accepta se conjugă: ei ele accéptă

CUM DESPART ÎN SILABE accepta?
Vezi cuvântul accepta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul accepta?
[ ac-cep-ta ]
Se pare că cuvântul accepta are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL accepta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a da sau a duce pe cineva peșcheș cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren
libarcă, șvab, gândac de casă, gândac-negru, regional gâzoabă, taracan, bucovina tarhan; gândac de casă blatta sau periplaneta orientalis vezi gândac de bucătărie; gândac de făină vezi morar; gândac de frasin vezi cantaridă, regional
a preda sau a duce pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului
urare făcută cuiva înainte de culcare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?