eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a amanunti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Amănunţi [ a-mă-nun-ţi ]
VEZI SINONIME PENTRU amănunţi PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a amanunti în mai multe dicționare

Definițiile pentru a amanunti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a amănunți
Verbul: a amănunți (forma la infinitiv)
A amănunți conjugat la timpul prezent:
  • eu amănunțesc
  • tu amănunțești
  • el ea amănunțește
  • noi amănunțim
  • voi amănunțiți
  • ei ele amănunțesc
VEZI VERBUL a amănunți CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












AMĂNUNȚI
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI:
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar)

1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, vezi forme 91.

2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase.

I. IONESCU, M. 313.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



amănunți
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amănunți:
amănunțí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat:

I. IONESCU, C. 31 / V: amanuntiărunți1 / prezentul indicativ: amanuntițesc / Etimologie: amănunt cf franceza detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A AMĂNUNȚI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AMĂNUNȚI:
A AMĂNUNȚÍ a amanuntiésc tranzitiv rar

1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți.

2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
Forme diferite ale cuvantului a amanunti: a amanuntiésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

amănunți
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amănunți:
amănunțí (a amanunti) (rar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent 3 să amănunțeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat



amănunți
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunți:
amănunțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amănunțeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

AMĂNUNȚI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI:
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar)

1. A fărâmița, a mărunți.

2. A da amănunte.

– Din amănunt1.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AMĂNUNȚI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI:
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar)

1. A fărâmița, a mărunți.

2. A da amănunte.

– Din amănunt.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AMĂNUNȚI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI:
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar)

1. A fărâmița, a mărunți.

2. A da amănunte.

– Din amănunt.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

amănunți
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunți:
amănunți verb vezi FĂRÎMIȚA. MĂRUNȚI. SFĂRÎMA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A AMANUNTI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amănunți
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amănunți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
31 / V: amănunțiărunți1 / prezentul indicativ: amănunțițesc / Etimologie: amănunt cf franceza detailler] 1 Agr A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc.
A AMĂNUNȚÍ amănunțiésc tranzitiv rar 1 A preface în bucăți mărunte; a mărunți.
Amănunțí a amănunți rar verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent 3 să amănunțeáscă.

GRAMATICA cuvântului amănunți?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amănunți.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amănunți poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE amănunţi?
Vezi cuvântul amănunţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amănunţi?
[ a-mă-nun-ţi ]
Se pare că cuvântul amănunţi are patru silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL amănunți

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Numeral cardinal?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
în realitate, de fapt
delict constând din însușirea, înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decât cele indicate, a unui obiect încredințat cuiva de cineva
numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc
a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă o treabă etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?