eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ancheta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Anchetă [ an-che-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU anchetă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ancheta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ancheta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ancheta
Verbul: a ancheta (forma la infinitiv)
A ancheta conjugat la timpul prezent:
  • eu anchetez
  • tu anchetezi
  • el ea anchetează
  • noi anchetăm
  • voi anchetați
  • ei ele anchetează
VEZI VERBUL a ancheta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ substantiv feminin (< limba franceza enquête): cercetare pe teren făcută în scop științific.
       • ancheta lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare ( vezi și chestionár).
       • ancheta dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice (idiolect, grai, dialect etc.) de către un anchetator, care folosește o anumită metodă de a. pentru a obține și a înregistra de la informatori datele necesare caracterizării acesteia, A. dialectală presupune pregătire prealabilă: fixarea scopului cercetării, elaborarea unui chestionar în concordanță cu acest scop, alegerea celui mai adecvat sistem de transcriere fonetică; cunoașterea profilului istoric, geografic, social și economic al regiunii, în vederea stabilirii rețelei localităților care urmează a fi anchetate; efectuarea unor a. preliminare de probă pentru verificarea chestionarului și a transcrierii fonetice și pentru cunoașterea terenului cercetat; pregătirea caietelor de a., a planșelor și a materialului documentar, a mijloacelor mecanice de înregistrare (magnetofon, casetofon, aparat foto etc.). Din punct de vedere tehnic, există trei mari tipuri de a. dialectale: a. directă (notarea răspunsurilor pe măsura desfășurării a.; este o metodă tradițională); a. indirectă (înregistrarea întrebărilor și a răspunsurilor pe bandă de magnetofon sau de casetofon și transcrierea ulterioară a materialului; este o metodă modernă); a. prin corespondență, mai puțin folosită ( vezi și anchetatór).

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

ANCHETĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. forme 164. verb reflexiv:eți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298.
♦ Cercetare științifică făcută pe teren.
       • Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ANCHETA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ, anchetez, verb

I. tranzitiv A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul.
       • absolut Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. forme 175.
♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ANCHETĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin

1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii.

2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; prin extensie gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.

– Din limba franceza enquête.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

anchetă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anchetă:
anchétă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 165 / Plural: anchetate / Etimologie: franceza enquête] 1 Cercetare (la fața locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (Îs)ancheta dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ANCHETĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ substantiv feminin

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.

2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (prin extensie) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< limba franceza enquête)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ANCHETĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății.
♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală.

– în franceză enquête.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ANCHETĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ anchetae forme

1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ancheta judecătorească.

2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ancheta dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête
Forme diferite ale cuvantului ancheta: anchetae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ANCHETĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile.
♦ Cercetare științifică făcută pe teren.

– Din limba franceza enquête.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANCHETĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHÉTĂ substantiv feminin Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt.
♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< limba franceza enquête].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ANCHETA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ verb

I. trecut

1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă.

2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< limba franceza enquêter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

anchetă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anchetă:
anchetă forme

1. cercetare judecătorească;

2. cercetare anumită: fiecare adunare legislativă are dreptul de anchetă (=fr. enquête).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

anchetă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru anchetă:
*anchétă forme, plural e (în franceză enquête. vezi chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ANCHETĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHETĂ substantiv (juridic) anchetare, cercetare, instruire, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă. (ancheta unei crime.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

anchetă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru anchetă:
anchétă (anchéte), substantiv feminin

– Cercetare. în franceză enquête.

– derivat ancheta, verb, din limba franceza enquêter; anchetator, adjectiv
Forme diferite ale cuvantului ancheta: anchéte

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ANCHETA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ, anchetez, verb

I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă.

– Din anchetă.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANCHETA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ, anchetez, verb

I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă.

– Din anchetă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ANCHETA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ, anchetez, verb

I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă.

– Din anchetă.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A ANCHETA
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A ANCHETA:
A ANCHETA a broșa, a deșuruba, a invita (pe cineva) la dans, a săcui, a tescui.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ANCHETA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ verb (juridic) a cerceta, a instrui, (livresc) a instrumenta. (A ancheta un caz.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

A ANCHETA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ANCHETA:
A ANCHETÁ a anchetaéz tranzitiv (persoane) A supune unei anchete. /Din anchetă
Forme diferite ale cuvantului a ancheta: a anchetaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ANCHETĂ
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ:
ANCHETĂ frământare, inventar, opăreală, pisanie, polizor, tescuire.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ancheta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ancheta:
anchetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu anchetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural ancheteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ancheta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ancheta:
anchetá, verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anchetatéz / Etimologie: anchetă] A face o anchetă.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ANCHETA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETÁ verb trecut a face o anchetă. (< limba franceza enquêter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ANCHETA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETA:
ANCHETA verb (juridic) a cerceta, a instrui. (A ancheta un caz.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

anchetă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anchetă:
anchétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anchétei; plural anchéte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ancheta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ancheta:
anchetá (a ancheta) verb, indicativ prezent 3 ancheteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

anchetă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anchetă:
anchétă substantiv feminin, plural anchéte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A ANCHETA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anchetă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anchetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • anchetă lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare vezi și chestionár.
       • anchetă dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice idiolect, grai, dialect etc.
Anchétă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 165 / Plural: anchetăte / Etimologie: franceza enquête] 1 Cercetare la fața locului făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc.
3 Îsanchetă dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi.
ANCHÉTĂ anchetăe forme 1 Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii.
Anchetă judecătorească.
Anchetă dialectală.
Anchetă unei crime.
A anchetă un caz.
A ANCHETÁ anchetăéz tranzitiv persoane A supune unei anchete.
Anchetá, verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anchetătéz / Etimologie: anchetă] A face o anchetă.
A anchetă un caz.
Anchetá a anchetă verb, indicativ prezent 3 ancheteáză.

GRAMATICA cuvântului anchetă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anchetă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anchetă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul anchetă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul ancheta se conjugă: ei ele ancheteáză
  • group icon La plural substantivul anchetă are forma: anchéte

CUM DESPART ÎN SILABE anchetă?
Vezi cuvântul anchetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anchetă?
[ an-che-tă ]
Se pare că cuvântul anchetă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL anchetă
Inţelegi mai uşor cuvântul anchetă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL anchetă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în expresie las dacă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a în fiecare amănunt luat aparte; b cu de-amănuntul, în mod detaliat
sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale
a desigur că nu; b în construcții negative nu mai încape îndoială că
a nu mai putea fi găsit; a dispărea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app