eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a aparea


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Apărea [ a-pă-rea ]
VEZI SINONIME PENTRU apărea PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a aparea în mai multe dicționare

Definițiile pentru a aparea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a apărea
Verbul: a apărea (forma la infinitiv)
A apărea conjugat la timpul prezent:
  • eu apar
  • tu apari
  • el ea apare
  • noi apărem
  • voi apăreți
  • ei ele apar
VEZI VERBUL a apărea CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREA verb

1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism învechit) a spunta. (Nu aparea cu săptămînile pe stradă.)

2. a se arăta, a se ivi, a pica, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a se sfeti. (Chiar atunci a aparea și el.)

3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (învechit) a se spune, (familial) a se înființa. (A aparea la proces.)

4. a se arăta, a se ivi, (învechit) a mijloci, (figurat) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zimbet aparea pe fața lui.)

5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (învechit și popular) a se dezveli. (Cîmpia aparea în toată splendoarea ei.)

6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A aparea iarba.)

7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi aparea frunzele.)

8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (aparea luna.)

9. a se arăta, a se ivi, a miji, (regional) a (se) iți, a (se) slomni. (Au aparea zorii.)

10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (A aparea din senin o furtună.)

11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (aparea o schimbare.)

12. a se declara, a se ivi. (A aparea o epidemie.)

13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A aparea un nou tom din dicționar.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

APĂREA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv (în opoziție cu dispărea)

1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. forme 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130.
       • A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1.
♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. forme 133.

2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614.

8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.

– Variantă: (nerecomandabil) apáre verb

III.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

APĂREA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Variante: apáre verb III.]

– Din latina apparere (după părea).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

apărea
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá (-ár, -rút), verb

– A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul limba franceza apparaître față de paraître (secolul XIX); conform spaniolă aparacer. Este frecventă tendința de a asimila verb cu conjuncție III (a apare). derivat aparent, adjectiv; aparență, substantiv feminin; apariție,, substantiv feminin, toate din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului aparea: aparea-ár -rút
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

APĂREA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Variante: apáre verb III]

– Din latina apparere (după părea).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

apărea
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá vi [Atestat: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apáre / prezentul indicativ: apár / Etimologie: latina appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere.

4. A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; despre publicații) A ieși de sub tipar.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

apărea
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá (a aparea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a doua singular: tu apári, persoana întâi plural: noi apărém, viitor persoana a treia singular: el / ea va apăreá; conjunctiv prezent 3 să apáră; cond. prezent 3 ar apăreá; gerunziu apărấnd; participiu apărút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

APĂREA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere.
♦ A părea.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar.

– latina literar apparere (după părea).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

apărea
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a treia singular: el / ea apáre, persoana întâi plural: noi apărém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural apáră; participiu apărút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

APĂREA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ verb

II. intr.

1. A se ivi, a lua naștere.
♦ A părea.

2. A ieși de sub tipar. [< latina apparere, după părea].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A apărea
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A apărea:
A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A APAREA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A apărea
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a apărea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Nu a apărea cu săptămînile pe stradă.
Chiar atunci a a apărea și el.
A a apărea la proces.
Un zimbet a apărea pe fața lui.
Cîmpia a apărea în toată splendoarea ei.
A a apărea iarba.
Copacului îi a apărea frunzele.
A apărea luna.
Au a apărea zorii.
A a apărea din senin o furtună.
A apărea o schimbare.
A a apărea o epidemie.
A a apărea un nou tom din dicționar.
Nu a apărea cu săptămânile la bibliotecă.
Atunci a a apărea și el.
Un zâmbet a apărea pe fața lui.
Câmpia a apărea în toată splendoarea ei.
A a apărea iarba.
Copacului i-au a apărea frunzele.
Au a apărea zorii.
A a apărea o epidemie.
Aa apărea un nou dicționar.
Apăreá a a apărea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a doua singular: tu apári, persoana întâi plural: noi apărém, viitor persoana a treia singular: el / ea va apăreá; conjunctiv prezent 3 să apáră; cond.

GRAMATICA cuvântului A apărea?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a apărea.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A apărea poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A apărea sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE apărea?
Vezi cuvântul apărea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apărea?
[ a-pă-rea ]
Se pare că cuvântul apărea are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A apărea