 | as |
|
| A aresta [ a a-res-ta ] VEZI SINONIME PENTRU a aresta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aresta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aresta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aresta (forma la infinitiv) A aresta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A ARESTA: A ARESTA a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. forme 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTA verb (juridic) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (învechit și regional) a robi, (inv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost aresta mai multă verb reflexiv:eme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost aresta ieri.) 3. a ridica. (L-a aresta de acasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aresta: aresta verb tranzitiv: [Atestat: NEGRUZZI, S. III, 462 / prezentul indicativ: arestatez / Etimologie: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ, arestez, verb I. tranzitiv A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ verb trecut a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< latina arrestare, după limba franceza arrêter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARESTA: ARESTÁ verb I. trecut A supune pe cineva la arest; a închide. [Variante arestui verb IV. / < arest + -a]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ARESTA: A ARESTÁ a arestaéz tranzitiv (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest Forme diferite ale cuvantului a aresta: a arestaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aresta: arestá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arestéz, persoana a treia singular: el / ea și plural aresteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aresta: arestá (a aresta) verb, indicativ prezent 3 aresteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A aresta: A aresta ≠ a elibera Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ARESTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A aresta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a aresta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hoțul a fost a aresta mai multă verb reflexiv:eme. Criminalul a fost a aresta ieri. L-a a aresta de acasă. Hoțul a fost a aresta mai multă verb reflexiv:eme. Criminalul a fost a aresta ieri. L-a a aresta de acasă. III, 462 / prezentul indicativ: a arestatez / Etimologie: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare 2 Si: a închide, înv a întemnița, pop a popri, îvr a arestălui, înv a arestui. A ARESTÁ a arestaéz tranzitiv persoane A reține prin arest; a pune la arest. Arestá a a aresta verb, indicativ prezent 3 aresteáză. |
GRAMATICA cuvântului A aresta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a aresta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A aresta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a aresta? Vezi cuvântul a aresta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a aresta?[ a a-res-ta ] Se pare că cuvântul a aresta are trei silabe |
La plural verbul aresta se conjugă: ei ele aresteáză