eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a asemana aseman


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Asemăna [ a-se-mă-na ]
VEZI SINONIME PENTRU asemăna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a asemana aseman în mai multe dicționare

Definițiile pentru a asemana aseman din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a asemăna
Verbul: a asemăna (forma la infinitiv)
A asemăna conjugat la timpul prezent:
  • eu asemăn
  • tu asemeni
  • el ea aseamănă
  • noi asemănăm
  • voi asemănați
  • ei ele aseamănă
VEZI VERBUL a asemăna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, verb

I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau, mai rar, la dativ)

1. reflexiv A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni.

2. tranzitiv A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261.
       • reflexiv pasiv Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243.
       • reflexiv (În forma asămăna) Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177.

3. tranzitiv (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (reflexiv pasiv) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa.

I. IONESCU, M. 318.
       • Expresia: A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri verb reflexiv:emea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99.

– Variantă: asămăná, asámăn, verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



asemăna
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru asemăna:
asemăná [Atestat: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) asemanama / prezentul indicativ: asemăn / Etimologie: moștenit din latinescul assimilare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 verb tranzitiv: (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A asemana cu pământul A face una cu pământul. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 verb tranzitiv: (Înv; nob) A face să pară. 8 verb tranzitiv: (înv; despre vise) A interpreta. 9 verb reflexiv: A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ASEMĂNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNA verb

1. a aduce, a se apropia, a se asemui, a semăna, (învechit și popular) a se lovi, (regional) a se cumpăni, (învechit) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se asemana cu sora lui.)

2. a (se) apropia, a (se) asemui, a (se) compara, (învechit) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Banat) a (se) bărăbări. (Îl asemana pe... cu un vultur.)

3. a se asemui, a se compara, a se potrivi, (popular) a se lovi, (învechit) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se asemana cu cea din tîrg.)

4. a asemui, a confunda, a semui (L-a asemana cu altcineva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

asemăna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru asemăna:
asemăná (aseámăn, asemănát), verb –

1. a egala, a nivela. –

2. A face să semene, a asemui. –

3. (reflexiv) A avea însușiri comune, a semăna. –

4. A compara. latina *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); conform italiana assembiare, limba franceza assembler, spaniolă asemblar, cu evoluția semantică diferită de limba română conform semăna.

– derivat asemănător, adjectiv (care seamănă).
Forme diferite ale cuvantului asemana: aseámăn asem

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



ASEMĂNA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNÁ, asémăn, verb

I.

1. reflexiv A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara.

2. tranzitiv (învechit) A nivela, a netezi.
       • Expresia: A asemăna (o clădire etc.) cu pământul = a distruge cu desăvârșire.

– latina assimilare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ASEMĂNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNÁ, asémăn, verb

I.

1. reflexiv A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui.

– latina assimilare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ASEMĂNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNÁ, asémăn, verb

I.

1. reflexiv A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui.

– latina assimilare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

asemăna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru asemăna:
asemăná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu asémăn, persoana a doua singular: tu asémeni, persoana a treia singular: el / ea și plural aseámănă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural asémene
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

asemăna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru asemăna:
asemăná (a asemana) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu asémăn, persoana a doua singular: tu asémeni, 3 aseámănă; conjunctiv prezent 3 să asémene
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A ASEMĂNA asemăn
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ASEMĂNA asemăn:
A ASEMĂNÁ asémăn tranzitiv A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ASEMĂNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ASEMĂNA:
ASEMĂNÁ verb vezi netezi, nivela.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

asemăna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru asemăna:
asemăna verb vezi NETEZI. NIVELA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A ASEMANA ASEMAN'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL asemăna
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului asemăna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
110/11 / V: înv asămă-, reg asămâna, îrg -ăra, reg; sst asemănama / prezentul indicativ: asemăn / Etimologie: moștenit din latinescul assimilare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; despre terenuri denivelate A se aduce la același nivel Si: reg a se asemeni.
4 vi Înv; îe A asemăna cu pământul A face una cu pământul.
Se asemăna cu sora lui.
Îl asemăna pe.
Socoteala de acasă nu se asemăna cu cea din tîrg.
A asemui, a confunda, a semui L-a asemăna cu altcineva.
Asemăná a asemăna verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu asémăn, persoana a doua singular: tu asémeni, 3 aseámănă; conjunctiv prezent 3 să asémene.



GRAMATICA cuvântului asemăna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului asemăna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul asemăna poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul asemăna sa indeplinească rolul de: verb

CUM DESPART ÎN SILABE asemăna?
Vezi cuvântul asemăna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul asemăna?
[ a-se-mă-na ]
Se pare că cuvântul asemăna are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL asemăna
Inţelegi mai uşor cuvântul asemăna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A asemăna o clădire cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea sau una cu pămîntul
cu pământul = a distruge cu desăvârșire



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL asemăna

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
stăpână a casei, prob
totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale
în mod inteligent, deștept
pe rând, în etape
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app