 | as |
|
| Atribui [ a-tri-bu-i ] VEZI SINONIME PENTRU atribui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a atribui atribui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a atribui atribui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a atribui (forma la infinitiv) A atribui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ, atribúi, verb IV. tranzitiv (Urmat de determinări în dativ) 1. A acorda, a conferi. A atribui o mare importanță unei probleme. Îi atribuie merite mai mari decît are în realitate. 2. A pune pe seama, în socoteala (sau în spinarea) cuiva. Radu deveni iarăși trist, și ai casei atribuiră aceasta grijii de școală. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Atribuind știința mea la verb reflexiv:ednicia învățătorului, porunci să cumpere... un beniș, pe care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. • reflexiv pasiv Căderea năprasnică a lui Bucșan... mi se atribuia tot mie. SADOVEANU, N. forme 150. Negreșit că nu invențiunea gravurii cu apă-tare, ce i se atribuie [lui Albert Dürer], îi va cîștiga mai mult preț in ochii tăi. ODOBESCU, S. III 61. – prezent industrie și: atribuiesc (CARAGIALE, O. VII 77). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atribui: atribuí [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 11 / prezentul indicativ: atribuiribui și -esc / Etimologie: franceza attribuer, lat attribuere] 1 verb tranzitiv: A da (ceva cuiva) ca un bun ce i se cuvine Si: a acorda, a asigura, a conferi. 2 verb reflexiv: A se da drept proprietarul de drept a ceva Si: a-și aroga. 3 verb tranzitiv: (Pex) A considera ceva ca proprietatea cuiva. 4 verb tranzitiv: (Pex) A considera o calitate ca proprie cuiva. 5 verb tranzitiv: A repartiza (ceva cuiva). 6 verb tranzitiv: A pune o faptă pe seama cuiva Si: a acuza. 7 verb reflexiv: A se afirma drept cauza unui fenomen Si: a-și aroga. 8 verb tranzitiv: A învinui pe cineva. 9 verb tranzitiv: A recunoaște cuiva paternitatea unei opere. 10 verb reflexiv: A se da drept autorul unei opere Si: a-și aroga. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUI verb 1. (învechit și regional) a socoti. (I-a atribui pe nedrept această afirmație.) 2. a-și apropria, a-și însuși. (Își atribui ceva ce nu i se cuvine de drept.) 3. a acorda, a conferi, a da, a decerna, (învechit rar) a deferi. (atribui un premiu, o distincție.) 4. a da, a distribui, a împărți, a repartiza. (atribui loturi de casă țăranilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ verb IV. trecut 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A da (ceva) ca venind de la..., a pune pe seama cuiva, în socoteala cuiva. [P.i. atríbui, 3,6 -ie. / < limba franceza attribuer, conform latina attribuere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ, atríbui, verb IV. tranzitiv 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din limba franceza attribuer, latina attribuere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ, atríbui, verb IV. tranzitiv 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din limba franceza attribuer, latina attribuere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ, atríbui, verb IV. tranzitiv 1. A acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – în franceză attribuer (neologism din limba latină attribuere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUI: ATRIBUÍ verb trecut 1. a acorda, a conferi. 2. a repartiza. 3. a pune pe seama cuiva. (< limba franceza attribuer, latina attribuere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atribui: atribuí verb (silabe -tri-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu atríbui, imperfect persoana a treia singular: el / ea atribuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural atríbuie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atribui: atribuí (a atribui) (a-tri-) verb, indicativ prezent 3 atríbuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea atribuiá; conjunctiv prezent 3 să atríbuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ATRIBUI atribui: A ATRIBUÍ atríbui tranzitiv A considera ca fiind propriu; a acorda. [silabe a-tri-] /<fr. attribuer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ATRIBUI ATRIBUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A ATRIBUI atribui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a atribui atribui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 11 / prezentul indicativ: a atribui atribuiribui și -esc / Etimologie: franceza attribuer, lat attribuere] 1 verb tranzitiv: A da ceva cuiva ca un bun ce i se cuvine Si: a acorda, a asigura, a conferi. I-a a atribui atribui pe nedrept această afirmație. Își a atribui atribui ceva ce nu i se cuvine de drept. A atribui atribui un premiu, o distincție. A atribui atribui loturi de casă țăranilor. I-a a atribui atribui pe nedrept această afirmație. A atribui atribui loturi de casă țăranilor. Atribuí a a atribui atribui a-tri- verb, indicativ prezent 3 atríbuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea atribuiá; conjunctiv prezent 3 să atríbuie. |
GRAMATICA cuvântului A ATRIBUI atribui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a atribui atribui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A ATRIBUI atribui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE atribui? Vezi cuvântul atribui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atribui?[ a-tri-bu-i ] Se pare că cuvântul atribui are patru silabe |
La plural verbul atribui se conjugă: ei ele atríbuie