 | as |
|
| Binevoi [ bi-ne-vo-i ] VEZI SINONIME PENTRU binevoi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a binevoi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a binevoi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a binevoi (forma la infinitiv) A binevoi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINEVOI: BINEVOÍ, binevoiesc, verb IV. tranzitiv (Implică o nuanță de politețe) A avea bunătatea, bunăvoința să..., a voi (din mărinimie, din generozitate) să... Prefectul îi aruncă o privire umedă și recunoscătoare, de cline bătut pe care binevoiești să-l mîngii. DUMITRIU, B. forme 130. Eu stau aicea la masa la care ați binevoit a mă pofti. SADOVEANU, N. forme 16. Doamna B. este rugată să binevoiască a veni la cinci ceasuri deseară la biserica catedrală. NEGRUZZI, S. I 53. • (Ironic) N-a binevoit să vină astăzi la serviciu. ▭ Binevoiește a mă uita și a nu-mi mai scrie. NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A crede, a găsi de cuviință, a voi. Va hotărî cum va binevoi; eu nu mă amestec. SADOVEANU, N. forme 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru binevoi: binevoí (-oésc, -oít), verb – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Variante (învechit) binevrea. De la bine și voi. – derivat binevoință, bunăvoință, substantiv feminin (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adjectiv (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt învechit, modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, substantiv, nu se putea compune cu adverb bine, ci cu adjectiv bună; și poate și prin influența limba franceza bonne volonté. Forme diferite ale cuvantului binevoi: -oésc -oít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINEVOI: BINEVOÍ, binevoiesc, verb IV. tranzitiv A avea bunătatea, bunăvoința să... ♦ A crede, a găsi de cuviință să... Va hotărî cum va binevoi (SADOVEANU). – Din bine1 + voi. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINEVOI: BINEVOÍ, binevoiesc, verb IV. tranzitiv A avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc.; a catadixi, a cabulipsi. – Bine + voi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINEVOI: BINEVOÍ, binevoiesc, verb IV. tranzitiv A avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binevoi: binevoi verb tranzitiv: [Atestat: CORESI, PS. 106 / P: binevoivo-i / V: (înv) -vrea, -eînvoi / prezentul indicativ: binevoiesc/ Etimologie: bine + voi] A avea o atitudine favorabilă față de cineva sau ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BINEVOI: A BINEVOÍ a binevoiiésc tranzitiv A voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, bunătatea să... /bine + a voi Forme diferite ale cuvantului a binevoi: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINEVOI: BINEVOI verb (familial și peiorativ) a catadicsi, a se învrednici, (familial și peiorativ învechit) a cabulipsi. (A binevoi să-mi răspundă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binevoi: binevoí (a binevoi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele binevoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea binevoiá; conjunctiv prezent 3 să binevoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binevoi: binevoí verb → voi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BINEVOI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binevoi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binevoi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 106 / P: binevoivo-i / V: înv -vrea, -eînvoi / prezentul indicativ: binevoiesc/ Etimologie: bine + voi] A avea o atitudine favorabilă față de cineva sau ceva. A BINEVOÍ binevoiiésc tranzitiv A voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, bunătatea să. A binevoit să-mi răspundă. A binevoi să-mi răspundă. Binevoí a binevoi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele binevoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea binevoiá; conjunctiv prezent 3 să binevoiáscă. |
GRAMATICA cuvântului binevoi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binevoi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binevoi poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE binevoi? Vezi cuvântul binevoi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binevoi?[ bi-ne-vo-i ] Se pare că cuvântul binevoi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL binevoi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în sintagmele de-a baba-oarba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
