 | as |
|
| Birui [ bi-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU birui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a birui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a birui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a birui (forma la infinitiv) A birui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, birui, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. A învinge, a înfrînge, a supune (un dușman); a ieși biruitor. Conjurații... au hotărît ca lovitura să fie dată la Oteteleșanca. Aceasta... nu s-a împotrivit, căci era întru totul alături de tabăra care avea să biruie. PAS, L. I 112. • (Poetic) Soarele biruise cu desăvîrșire, risipind negurile și umplînd de strălucire tăpșanul Timișului. SADOVEANU, forme J. 334. În sfîrșit, din lupta oarbă Ziua biruie senină; Se desfășură Toledo Ca o falnică grădină. IOSIF, T. 78. • locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil. Marșul tinereții de nebiruit urca, s-apropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR, N. 223. ♦ figurat (Cu privire la sentimente, pasiuni etc.) A înfrîna, a stăpîni. Luasem năravul, pe care nu mi-l puteam birui, de a mă refugia la baltă. SADOVEANU, N. forme 52. Biruie-ți durerea. RUSSO, S. 148. ♦ A îndupleca. Fie-sa îl birui cu rugăciunile. ISPIRESCU, L. 15. ♦ figurat (Subiectul este o emoție, un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleși. Era gata să-l biruie ciuda, dar se stăpîni. DUMITRIU, B. forme 66. Mai pe urmă au fost biruit de fire și au ațipit puțin. SBIERA, P. 60. 2. (Construit cu o completivă directă) A fi în stare, a putea, a izbuti, a răzbi, a ajunge (să... ). [Lui Grigore Mîndrea] casa i-a rămas urzită numai din lemne și n-a mai biruit s-o isprăvească. SADOVEANU, M. C. 70. Cine biruie să spună toate cîte-au fost? RETEGANUL, P. I 63. ♦ intranzitiv (Transilvania, urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A ieși la liman, a o scoate la capăt; a prididi. Petre nu biruia cu răspunsurile. REBREANU, R. I 137. – prezent industrie și: biruiesc (CAMILAR, N. I 313). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUI verb 1. a bate, a înfrînge, a întrece, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi birui pe dușmani.) 2. a bate, a cîștiga, a izbîndi, a învinge, (învechit) a vinci. (A birui în luptă.) 3. a depăși, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livresc) a surmonta. (A birui toate dificultățile.) 4. a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (popular și fam.) a(-și) struni. (Și-a birui emoția.) 5. a(-l) ajunge, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) preacovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a birui somnul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru birui: biruí [Atestat: CORESI, EV. 21/29 / prezentul indicativ: biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: (C. indică un dușman, un adversar, un viciu etc.) A învinge. 2 verb reflexiv: (Fig) A-și înfrânge patimile. 3 verb tranzitiv: A fi copleșit. 4 verb tranzitiv: (C. e o greutate fizică) A putea duce. 5 verb reflexiv: (Înv; Trs; mgm) A se ridica. 6 verb tranzitiv: A izbuti. 7 verb tranzitiv: A rezolva. 8 verb tranzitiv: (C. e o durere, un necaz etc.) A răbda. 9 vta (înv; c. e un ținut, o țară) A stăpâni. 10 verb reflexiv: (Înv) A se supune (cuiva). 11 verb tranzitiv, reflexiv: (Șîe) A se birui bine A fi bogat. 12 verb reflexiv: (Ban) A-și măsura puterile. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, biruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.). ♦ figurat (A-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). [prezent industrie și: bírui] – Din limba maghiară birni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din limba maghiară birni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.). ♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL). – limba maghiară birni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru birui: biruí (a birui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie Forme diferite ale cuvantului birui: biruia birui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru birui: biruí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ verb vezi cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru birui: birui verb vezi CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STĂPÎNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A birui: A birui ≠ a pierde Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BIRUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A birui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a birui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îi a birui pe dușmani. A a birui în luptă. A a birui toate dificultățile. Și-a a birui emoția. L-a a birui somnul. 21/29 / prezentul indicativ: a biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: C. 11 verb tranzitiv, reflexiv: Șîe A se a birui bine A fi bogat. Îi a birui pe dușmani 2. Biruí a a birui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie. |
GRAMATICA cuvântului A birui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a birui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A birui poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE birui? Vezi cuvântul birui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul birui?[ bi-ru-i ] Se pare că cuvântul birui are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A birui Inţelegi mai uşor cuvântul a birui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil |
La plural verbul birui se conjugă: ei ele bíruie