 | as |
|
| Buimăci [ bu-i-mă-ci ] VEZI SINONIME PENTRU buimăci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a buimaci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a buimaci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a buimăci (forma la infinitiv) A buimăci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. vezi 41. • tranzitiv Vestea neașteptată l-a buimăcit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCI verb a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (popular) a (se) bîigui, a (se) ului, (regional) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Moldova, Bucov și Transilvania) a (se) tehui, (învechit) a (se) cebălui. (S-a buimaci de tot!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BELDMAN, trecut 387 / prezentul indicativ: buimaci ăcesc / Etimologie: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural buimăceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí (a buimaci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent 3 să buimăceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BUIMĂCI: A BUIMĂCÍ a buimaciésc tranzitiv A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac Forme diferite ale cuvantului a buimaci: a buimaciésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A buimăci: A buimăci ≠ a dezmetici Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BUIMACI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A buimăci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a buimăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a buimăci de tot!. S-a a buimăci de tot!. Buimăcí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BELDMAN, trecut 387 / prezentul indicativ: a buimăci ăcesc / Etimologie: buimac + -i] 1-2 A deveni sau a face pe cineva să devină buimac Si: a se ameți, a se năuci, a se ului, a se zăpăci. Buimăcí a a buimăci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent 3 să buimăceáscă. A BUIMĂCÍ a buimăciésc tranzitiv A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. |
GRAMATICA cuvântului A buimăci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a buimăci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A buimăci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE buimăci? Vezi cuvântul buimăci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buimăci?[ bu-i-mă-ci ] Se pare că cuvântul buimăci are patru silabe |