 | as |
|
| Burzului [ bur-zu-lu-i ] VEZI SINONIME PENTRU burzului PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a burzului în mai multe dicționareDefinițiile pentru a burzului din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a burzului (forma la infinitiv) A burzului conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURZULUI: BURZULUÍ, burzuluiesc, verb IV. reflexiv 1. A se mînia brusc, a se enerva, a se zborși, a se răsti, a se rățoi (la cineva). Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. • figurat Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, I. 59. ♦ figurat (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău (stîrnindu-se ploaie și vînt). verb reflexiv:emea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urinat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. 2. (Învechit și arhaizant) A se răscula împotriva cuiva, a se răzvrăti. Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. -... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. • tranzitiv Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. 3. (Despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, insîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. • tranzitiv (În expresie) A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURZULUI: BURZULUÍ, burzuluiesc, verb IV. reflexiv 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ figurat (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău. ♦ reflexiv și tranzitiv factitiv (învechit) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. • Expresia: (tranzitiv; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din limba maghiară borzolni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURZULUI: BURZULUÍ, burzuluiesc, verb IV. reflexiv 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ figurat (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău. ♦ reflexiv și tranzitiv factitiv (învechit) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expresia: (tranzitiv; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din limba maghiară borzolni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURZULUI: BURZULUÍ, burzuluiesc, verb IV. reflexiv 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ figurat (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău. ♦ reflexiv și tranzitiv (învechit și arhaic) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. • Expresia: (tranzitiv) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – limba maghiară borzolni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burzului: burzuluí [Atestat: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzolí, burzului ziluí, burzului zulí, buzurluí / prezentul indicativ: burzului esc / Etimologie: mg borzolni] (Pop) 1 verb reflexiv: A se zbârli. 2 verb tranzitiv: (Îe) A-și burzului creasta A fi arogant. 3 verb reflexiv: (Fig) A se irita. 4 verb reflexiv: A se răscula împotriva cuiva. 5 verb tranzitiv: A îndemna la revoltă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru burzului: burzului verb vezi CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSCULA. RĂSTI. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burzului: !burzuluí (a se burzului) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se burzuluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se burzuluiá; conjunctiv prezent 3 să se burzuluiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burzului: burzuluí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele burzuluiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea burzuluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural burzuluiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BURZULUI: A BURZULUÍ a burzuluiiésc tranzitiv A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni Forme diferite ale cuvantului a burzului: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BURZULUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A BURZULUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a burzului dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / V: borzolí, a burzului ziluí, a burzului zulí, buzurluí / prezentul indicativ: a burzului esc / Etimologie: mg borzolni] Pop 1 verb reflexiv: A se zbârli. 2 verb tranzitiv: Îe A-și a burzului creasta A fi arogant. !burzuluí a se a burzului verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se burzuluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se burzuluiá; conjunctiv prezent 3 să se burzuluiáscă. A BURZULUÍ a burzuluiiésc tranzitiv A face să se burzuluiască. |
GRAMATICA cuvântului A BURZULUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a burzului. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A BURZULUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE burzului? Vezi cuvântul burzului desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul burzului?[ bur-zu-lu-i ] Se pare că cuvântul burzului are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A BURZULUI Inţelegi mai uşor cuvântul a burzului dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe tranzitiv În expresie A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa tranzitiv A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa |