 | as |
|
| A captura [ a cap-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU a captura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a captura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a captura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a captura (forma la infinitiv) A captura conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CAPTURA: A CAPTURÁ a capturaéz tranzitiv 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer Forme diferite ale cuvantului a captura: a capturaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ, capturi, substantiv feminin 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru captura: captura verb tranzitiv: [Atestat: ODOBESCU, S. III, 597 / prezentul indicativ: captura réz / Etimologie: franceza capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ, capturez, verbI. tranzitiv A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ, capturez, verb I. tranzitiv A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din limba franceza capturer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ, capturez, verb I. tranzitiv A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din limba franceza capturer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ, capturez, verb I. tranzitiv A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – în franceză capturer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ substantiv feminin 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. ((livresc)) Capturare. 3. (fizică) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< limba franceza capture, conform latina captura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ verb I. trecut A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< limba franceza capturer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURÁ verb trecut a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. • a prinde un răufăcător. • a prinde în capcană un animal sălbatic. (< limba franceza capturer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ capturai forme 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fizică Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, limba franceza capture Forme diferite ale cuvantului captura: capturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAPTURA: CAPTURA verb 1. (juridic) a aresta, a prinde. (Hoțul a fost captura chiar în timpul faptei sale.) 2. (termen militar) (învechit) a cuprinde. (A captura o companie inamică.) 3. a prinde. (captura un animal sălbatic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ substantiv feminin 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< limba franceza capture, latina captura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru captură: captúră substantiv feminin [Atestat: CARAGIALE, M. 73 / Plural: capturari / Etimologie: franceza capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru captură: *captúră forme, plural ĭ (latina captura, despre cápere, prinde. vezi încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTURĂ s. 1. capturare, prindere. (captura a unui animal sălbatic.) 2. (termen militar) pradă, (învechit) duium, plean, pleașcă, priză. (captura de război.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ, capturi, substantiv feminin 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din limba franceza capture, latina captura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ, capturi, substantiv feminin 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din limba franceza capture, latina captura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ s. 1. vezi capturare. 2. (termen militar) pradă, (învechit) duium, plean, pleașcă, priză. (captura de război.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAPTURĂ: CAPTÚRĂ, capturi, substantiv feminin 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – în franceză capture (neologism din limba latină captura). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru captură: captură forme 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru captura: capturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu capturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural captureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru captură: captúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat captúrii; plural captúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru captură: captúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat captúrii; plural captúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru captura: capturá (a captura) verb, indicativ prezent 3 captureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CAPTURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL captura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului captura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A CAPTURÁ capturaéz tranzitiv 1 unități militare, militari A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. III, 597 / prezentul indicativ: captura réz / Etimologie: franceza capturer] 1 A prinde unități militare inamice. CAPTÚRĂ capturai forme 1 Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. Hoțul a fost captura chiar în timpul faptei sale. A captura o companie inamică. Captura un animal sălbatic. 73 / Plural: capturari / Etimologie: franceza capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate 3 de la inamic. Captura a unui animal sălbatic. Captura de război. A captura o companie inamică. A prinde captura un animal sălbatic. Captura de război. Capturá a captura verb, indicativ prezent 3 captureáză. |
GRAMATICA cuvântului captura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului captura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul captura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a captura? Vezi cuvântul a captura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a captura?[ a cap-tu-ra ] Se pare că cuvântul a captura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL captura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma partid laburist?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul captura se conjugă: ei ele captureáză
