eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a chinui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Chinui [ chi-nu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU chinui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a chinui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a chinui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a chinui
Verbul: a chinui (forma la infinitiv)
A chinui conjugat la timpul prezent:
  • eu chinui
  • tu chinui
  • el ea chinuie
  • noi chinuim
  • voi chinuiți
  • ei ele chinuie
VEZI VERBUL a chinui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHINUI:
CHINUÍ, chinuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A supune (pe cineva) la o mare suferință fizică; a tortura, a căzni. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77. Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moară chinuit de foame! DRĂGHICI, R. 42.
       • reflexiv Sărmana s-a chinuit așa pînă despre ziuă. CREANGĂ, P. 98.

2. tranzitiv A pricinui cuiva suferințe morale, a supune la chinuri sufletești. Zadarnic căuta bătrînul să șteargă din minte icoana copilăriei, care îl chinuia stăruitor. BART, E. 111. Rămase într-un neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189.
       • reflexiv Sărmană inima mea! Multă verb reflexiv:eme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 218.
       • intranzitiv (Rar) Mai văzut-ai om pe lume Să chinuiască ca mine? SEVASTOS, N. 164.
♦ (Cu sens atenuat) A necăji, a incomoda, a plictisi. Nu mai chinui pe bietul om, întrebîndu-l de zece ori același lucru.

3. reflexiv A se strădui, a se osteni, a se căzni. Se chimda de două zile la o problemă, dar nu reușea să-i dea de capăt. =3 M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81.

– prezent industrie și: chínui (RETEGANUL, P. I 26).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CHINUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHINUI:
CHINUI verb

1. a suferi, (învechit si regional) a se ticăi, (învechit) a se nevoi, a (se) strădui. (Se chinui foarte tare din cauza bolii.)

2. a durea, a ține. (Mă chinui o măsea.)

3. a supăra. (Îl chinui o tuse rebelă.)

4. a canoni, a căzni, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (învechit și regional) a pedepsi, (regional) a negăti, a strînge, (învechit) a străstui. (L-au chinui pentru a-și mărturisi crima.)

5. a se canoni, a se căzni, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se chinui să rezolve problema.)

6. a se consuma, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (regional) a se marghioli, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărîma. (Nu te mai chinui așa pentru toate!)

7. a consuma, a frămînta, a munci, (figurat) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl chinui o dragoste neîmpărtășită.)

8. a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (figurat) a roade, a tiraniza. (Îl chinui un gînd.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

chinui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chinui:
chinuí [Atestat: COD. VOR. 129/3 / V: (înv) chenchinui / prezentul indicativ: chinuiésc și (rar) chínui / Etimologie: drr chin] 1 verb tranzitiv: A supune pe cineva la suferință fizică intensă Si: (pfm) a canoni, a căzni, a munci, a tortura. 2 verb tranzitiv: (Îe) A-și chinui trupul A-și supune trupul la eforturi intense sau privațiuni. 3 verb tranzitiv: (Îae) A face penitență. 4 verb tranzitiv: A supune pe cineva la mari suferințe morale Si: a canoni, a tortura. 5 verb tranzitiv: A-i aduce cuiva mari supărări Si: a necăji. 6 verb tranzitiv: (Fam) A plictisi pe cineva. 7 verb reflexiv: A suferi (torturi). 8 vi (Îrg) A pătimi. 9 vi (Îrg) A păți (ceva). 10 verb reflexiv: A se supune la chinuri sau la privațiuni Si: (pfm) a se căzni, a se munci, a se osteni. 11 verb reflexiv: A face mari eforturi pentru ceva sau cineva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CHINUI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CHINUI:
CHINUÍ, chinuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A supune la suferințe fizice; a tortura.

2. tranzitiv și reflexiv A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești.
♦ tranzitiv A necăji, a plictisi.

3. reflexiv A se strădui, a face eforturi. [prezent industrie și: chínui]

– Din chin.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CHINUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHINUI:
CHINUÍ, chinuiesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.
♦ tranzitiv A necăji, a plictisi.

2. reflexiv A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [prezent industrie și: chínui]

– Chin + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHINUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHINUI:
CHINUÍ, chinuiesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.
♦ tranzitiv A necăji, a plictisi.

2. reflexiv A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [prezent industrie și: chínui]

– Chin + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A CHINUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CHINUI:
A CHINUÍ a chinuiésc tranzitiv

1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni.

2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [silabe -nu-i] /chin + sufix a chinuiui
Forme diferite ale cuvantului a chinui: a chinuiésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

chinui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chinui:
!chinuí (a chinui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu chinuiésc/chínui, imperfect persoana a treia singular: el / ea chinuiá; conjunctiv prezent 3 să chinuiáscă/să chínuie
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

chinui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chinui:
chinuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural chinuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CHINUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chinui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se chinui foarte tare din cauza bolii.
Mă chinui o măsea.
Îl chinui o tuse rebelă.
L-au chinui pentru a-și mărturisi crima.
Se chinui să rezolve problema.
Nu te mai chinui așa pentru toate! 7.
Îl chinui o dragoste neîmpărtășită.
Îl chinui un gînd.
129/3 / V: înv chenchinui / prezentul indicativ: chinuiésc și rar chínui / Etimologie: drr chin] 1 verb tranzitiv: A supune pe cineva la suferință fizică intensă Si: pfm a canoni, a căzni, a munci, a tortura.
2 verb tranzitiv: Îe A-și chinui trupul A-și supune trupul la eforturi intense sau privațiuni.
Se chinui foarte tare din cauza bolii.
Îl chinui o tuse rebelă.
Îl chinui o dragoste neîmpărtășită.
A CHINUÍ chinuiésc tranzitiv 1 A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni.
[silabe -nu-i] /chin + sufix chinuiui.
!chinuí a chinui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu chinuiésc/chínui, imperfect persoana a treia singular: el / ea chinuiá; conjunctiv prezent 3 să chinuiáscă/să chínuie.

GRAMATICA cuvântului chinui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chinui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chinui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE chinui?
    Vezi cuvântul chinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chinui?
    [ chi-nu-i ]
    Se pare că cuvântul chinui are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL chinui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Din bob în bob?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    preparat asemănător cu o alifie, pentru uns și lustruit încălțămintea din piele
    a-și veni în fire, a se însănătoși
    amănunțit
    rezervor temporar al bilei1 situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app