eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a coabita


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Coabita [ coa-bi-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU coabita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a coabita în mai multe dicționare

Definițiile pentru a coabita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a coabita
Verbul: a coabita (forma la infinitiv)
A coabita conjugat la timpul prezent:
  • eu coabitez
  • tu coabitezi
  • el ea coabitează
  • noi coabităm
  • voi coabitați
  • ei ele coabitează
VEZI VERBUL a coabita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITÁ, coabitez și (rar) coabit, verb

I. intranzitiv (juridic; mai ales despre bărbat și femeie, căsătoriți sau necăsătoriți) A locui împreună (în aceeași casă), a trăi (în mod obișnuit) sub același acoperiș; a conviețui.

– Pronunțat: co-a-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

coabita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coabita:
coabitá vi [Atestat: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-acoabita / V: (înv) cohacoabita / prezentul indicativ: coabitatéz / Etimologie: franceza cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; despre oameni) A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. 2 (despre idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COABITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITÁ verb

I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [pronume co-a-, p.i. -tez, coabít. / conform latina cohabitare, limba franceza cohabiter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COABITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITÁ, coabitez, verb

I. intranzitiv (juridic) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [ pronunție: co-a-]

– Din limba franceza cohabiter, latina cohabitare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COABITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITÁ, coabitez, verb

I. intranzitiv (juridic) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [ pronunție: co-a-]

– Din limba franceza cohabiter, latina cohabitare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COABITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITÁ vt. intr.

1. a conviețui.

2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< limba franceza cohabiter, latina cohabitare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A COABITA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COABITA:
A COABITÁ a coabitaéz intranzitiv A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [silabe co-a-] /<lat. cohabitare, limba franceza cohabiter
Forme diferite ale cuvantului a coabita: a coabitaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COABITA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COABITA:
COABITA verb (juridic) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au coabita doi ani ca soț și soție.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

coabita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coabita:
coabitá verb (silabe co-a-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu coabitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural coabiteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

coabita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coabita:
coabitá (a coabita) (co-a-) verb, indicativ prezent 3 coabiteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A COABITA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coabita
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coabita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
76 / P: co-acoabita / V: înv cohacoabita / prezentul indicativ: coabitatéz / Etimologie: franceza cohabiter, lat cohabitare] 1 Jur; despre oameni A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui.
A COABITÁ coabitaéz intranzitiv A locui împreună; a conviețui; a conlocui.
Au coabita doi ani ca soț și soție.
Au coabita doi ani ca soț și soție.
Coabitá a coabita co-a- verb, indicativ prezent 3 coabiteáză.

GRAMATICA cuvântului coabita?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coabita.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coabita poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul coabita se conjugă: ei ele coabiteáză

CUM DESPART ÎN SILABE coabita?
Vezi cuvântul coabita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coabita?
[ coa-bi-ta ]
Se pare că cuvântul coabita are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coabita

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A scoate zer din piatră?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a zâmbi silit, șiret cu buzele abia întredeschise
sistem nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic, centrii săi fiind situați la cele două extremități, de sus și de jos, ale simpaticului
a face ceva de necrezut
lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor sau ale studenților
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app