 | as |
|
| Coborî́ [ co-bo-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU coborî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cobori în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cobori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a coborî (forma la infinitiv) A coborî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COBORÎ́: COBORÎ́, cobór, verb IV. 1. intranzitiv și reflexiv A se da jos dintr-un Ioc ridicat sau dintr-un vehicul; (uneori determinat pleonastic prin «la vale») a merge în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. Din trăsură, el a coborît cel din urmă. SAHIA, N. 55. Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. EMINESCU, O. I 93. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, lată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. figurat Privirile coboară mereu, din platou în platou. BOGZA, C. O. 21. • tranzitiv (Cu privire la un drum, la un teren etc.) Umblăm domol; suim poteci oable și coborîm prăpăstii. SADOVEANU, B. 6. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priponii ista. CREANGĂ, P. 202. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborîră. ALECSANDRI, P. P. 165. ♦ intranzitiv A zbura în jos, a veni jos din înălțime. În urma tractoarelor, berzele coborau mai puțin sperioase, obișnuite cu zgomotul motoarelor. MIHALE, O. 185. Coborî în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază. EMINESCU, O. I 168. ♦ intranzitiv (Despre ape curgătoare) A curge la vale. E Oltul care... neîntrerupt coboară. BOGZA, C. O. 95. • intranzitiv (Despre corpuri cerești) A se apropia de asfințit, a apune. Soarele coboară într-o tăcere care neliniștește gîzele. C. PETRESCU, S. 245. Luna se cobora încet, mărindu-se, spre pămînt. EMINESCU, N. 25. ♦ reflexiv figurat (învechit, determinat prin «din scaun», «de pe tron») A renunța la domnie, a abdica. împăratul se coborî din scaun și se urcă fiul cel mic. ISPIRESCU, L. 40. 2. tranzitiv A da pe cineva sau ceva jos de la o înălțime oarecare. Coborîndu-l [pe Hercule din cer], îl puse iarăși în leagăn. ISPIRESCU, U. 19. Coboară din pod un păpușoi și desface grăunțele ce-i trebuiesc. ȘEZ. III 126. • Expresia: A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos. Ei! nu mai coborî ochii și zi că verb reflexiv:ei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. ♦ A trage, a apleca, a lăsa în jos. Costea aprinse țigara, coborî fereastra și rămase rezemat de bara de alamă. C. PETRESCU, vezi 17. Și numai după ce ea plecă de lîngă dînsul, se hotărî să coboare pleoapele peste globurile ochilor care păstrau încă imaginea ei. BART, E. 352. 3. intranzitiv figurat (Despre întuneric, noapte, ceață, vînt etc.) A se lăsa, a cădea. Astăzi, ca și alte dăți. Lungă liniște coboară Peste mari singurătăți. TOPÎRCEANU, 23. Cerul și-a schimbat veșmîntul, Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vîntul Ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19. Noaptea începu să coboare liniștită. DUNĂREANU, N. 20. 4. intranzitiv (Despre coloana de mercur a termometrului, prin extensie despre termometru și temperatură) A scădea. Temperatura a coborît sub 0°. 5. tranzitiv (Cu privire la glas sau la ton) A schimba intensitatea sau înălțimea trecînd la un registru mai profund. Oratorul coborî deodată tonul. • reflexiv (în glumă) (Ciupici scoate cîteva note grave, voind a imita pe un basso italian) Millo: Destul! De te mai coborai nițel, ajungeai la catul de jos. ALECSANDRI, T. I 290. 6. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A-și trage obîrșia, a avea originea, a se trage din... Ștefan cel Mare cobora din Mușatini. 7. reflexiv figurat A se înjosi. – Variantă: scoborî (VLAHUȚĂ, O. A. III 4, CREANGĂ, P. 5) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COBORÎ́: COBORÎ́, cobór, verb IV. 1. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. • Expresia: (tranzitiv) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ intranzitiv A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ intranzitiv (Despre soare, lună) A apune. ♦ figurat (popular) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. intranzitiv figurat (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. intranzitiv (Despre coloana de mercur a termometrului, prin extensie despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. tranzitiv A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. intranzitiv și reflexiv A-și avea originea, a se trage din... 6. reflexiv figurat A se înjosi. [Variante: pogorî́ verb IV] – conform pogorî. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COBORÎ́: COBORÎ́, cobór, verb IV. 1. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. • Expresia: (tranzitiv) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ intranzitiv A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ intranzitiv (Despre Soare, Lună) A apune. ♦ figurat (popular) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. intranzitiv figurat (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. intranzitiv (Despre coloana de mercur a termometrului, prin extensie despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. tranzitiv A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. intranzitiv și reflexiv A-și avea originea, a se trage din... 6. reflexiv figurat A se înjosi. [Variante: pogorî́ verb IV] – conform pogorî. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COBORÎ: COBORÎ verb 1. a scoborî, (învechit și popular) a scăpăta. (A cobori dealul, treaptele, sacul din pod.) 2. a descinde, a (se) scoborî, (învechit) a deștinde. (cobori din trăsură.) 3. a lăsa, a trage. (A cobori perdelele.) 4. a cădea, a se lăsa, a scoborî. (cobori ceața, noaptea.) 5. a apune, a asfinți, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livresc) a declina, (rar) a scădea, (popular) a scăpăta, a sfinți, (figurat) a se culca, a se scufunda. (Soarele cobori în spatele munților.) 6. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se cobori de rod.) 7. a descinde, a proveni, a se trage. (cobori din os de domn.) 8. a scădea. (Temperatura a cobori în mod simțitor.) 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a cobori de tot.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coborî́: coborî́ (a coborí) verb, indicativ prezent 3 coboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea coborá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea coborî́, persoana a treia plural: ei / ele coborấră; conjunctiv prezent 3 să coboáre; imperativ persoana a doua singular: tu coboáră; gerunziu coborấnd; participiu coborất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coborî́: coborî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cobór, persoana a treia singular: el / ea și plural coboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea coborá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural coboáre; imperativ persoana a doua singular: tu coboáră; participiu coborât Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru coborî: coborî, cobor vezi i. (tox.) a reveni la normal după epuizarea efectelor caracteristice ale drogului consumat. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A coborî: A (se) coborî ≠ a (se) înălța, a (se) urca, a crește, a se majora, a (se) ridica, a (se) sui Forme diferite ale cuvantului a cobori: a coborise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COBORÎ: COBORÎ verb vezi abdica, degrada, dezonora, înjosi, ploconi, umili. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coborî: coborî verb vezi ABDICA. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A coborî: A coborî ≠ a crește, a (se) sui, a se ridica Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COBORI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A coborî Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a coborî dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a coborî dealul, treaptele, sacul din pod. A coborî din trăsură. A a coborî perdelele. A coborî ceața, noaptea. Soarele a coborî în spatele munților. Crengile se a coborî de rod. A coborî din os de domn. Temperatura a a coborî în mod simțitor. Glasul i-a a coborî de tot. A a coborî dealul, treptele, sacul din pod. A coborî din trăsură. Glasul i-a a coborî de tot. Coborî́ a a coborî verb, indicativ prezent 3 coboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea coborá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea coborî́, persoana a treia plural: ei / ele coborấră; conjunctiv prezent 3 să coboáre; imperativ persoana a doua singular: tu coboáră; gerunziu coborấnd; participiu coborất. |
GRAMATICA cuvântului A coborî? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a coborî. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A coborî poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coborî́? Vezi cuvântul coborî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coborî́?[ co-bo-rî́ ] Se pare că cuvântul coborî́ are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A coborî Inţelegi mai uşor cuvântul a coborî dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A coborî ochii sau privirea = a privi în jos tranzitiv A coborî ochii sau privirea = a privi în jos, în pământ de rușine, de timiditate etc tranzitiv A coborî ochii sau privirea = a privi în jos, în pământ de rușine, de timiditate etc |
La plural verbul coborî́ se conjugă: ei ele coboáră