eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a compune compun


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Compune [ com-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU compune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a compune compun în mai multe dicționare

Definițiile pentru a compune compun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a compune
Verbul: a compune (forma la infinitiv)
A compune conjugat la timpul prezent:
  • eu compun
  • tu compui
  • el ea compune
  • noi compunem
  • voi compuneți
  • ei ele compun
VEZI VERBUL a compune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPÚNE, compún, verb

III. tranzitiv

1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui, a face un întreg. Aceste cărți compun biblioteca mea. reflexiv (Despre un întreg) A consta, a fi alcătuit din... Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. ▭ Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14.

2. (Cu privire la opere literare, muzicale etc.) A crea, a scrie, a redacta. Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. ▭ Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat in limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153.

– Forme gramaticale: perfectul simplu compusei, participiu compus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

COMPUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPUNE verb

1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (învechit) a izvodi, a redija, a tocmi. (A compune o operă valoroasă.)

2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a compune raportul.)

3. a alcătui, a construi. (compune o frază.)

4. (tipografie) a culege, a zețui. (A compune materialul de tipărit.)

5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (învechit) a informa, a săvîrși. (Elemente care compune un ansamblu.)

6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este compune din două corpuri.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

compune
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru compune:
compúne (compún, ús), verb –

1. A forma, a alcătui un întreg. –

2. A crea, a scrie, a redacta o operă. latina componere (secolul XIX), cu sensurile limba franceza composer și cu conjug. limba română a pune.

– derivat compunere, substantiv feminin; compoziție, substantiv feminin, din limba franceza composition; compozitor, substantiv masculin, din limba franceza compositeur; compozant, substantiv neutru, din limba franceza composant; descompune, verb, format pe baza limba franceza dècomposer; descompunere, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului compune: compún compuneús

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

compune
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compune:
compúne [Atestat: KRETZULESCU, A. 9/23 / prezentul indicativ: compún / Etimologie: lat componere] 1 verb tranzitiv: (despre elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 verb tranzitiv: A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 verb tranzitiv: A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 verb tranzitiv: (Tip) A culege un text Si: a zețui. 5 verb reflexiv: (despre un întreg) A fi alcătuit din... 6 verb reflexiv: A se forma.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPÚNE, compún, verb

III. tranzitiv

1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg.
♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din...

2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus]

– Din latina componere (după pune).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPÚNE, compún, verb

III. tranzitiv

1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg.
♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din...

2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus]

– Din latina componere (după pune).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMPUNE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPÚNE verb

III. trecut

1. A alcătui, a forma un întreg.
♦ reflexiv A consta, a fi alcătuit din...

2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perfect simplu -usei, conjuncție -nă, participiu -us. / < latina componere, conform limba franceza composer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

compune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compune:
compune vezi

1. a forma un tot din mai multe părți;

2. în mecanică: a forma rezultanta forțelor;

3. în tipografie: a aduna caracterele spre a forma vorbe;

4. a produce, a crea: compun versuri, o arie de muzică;

5. a lucra la o operă literară.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

A COMPUNE compun
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMPUNE compun:
A COMPÚNE compún tranzitiv

1) (ansambluri, grupări, totalități etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui.

2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susținut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COMPUNE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE:
COMPÚNE verb

I. trecut

1. a alcătui, a forma un întreg.

2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc.

II. reflexiv a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

compune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compune:
compúne (a compune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

compune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compune:
compúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural compúnă; gerunziu compunând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A COMPUNE COMPUN'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A compune o operă valoroasă.
El a compune raportul.
Compune o frază.
A compune materialul de tipărit.
Elemente care compune un ansamblu.
Blocul este compune din două corpuri.
Elemente care compune un ansamblu.
Blocul este compune din două corpuri.
Compúne a compune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús.

GRAMATICA cuvântului compune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compune poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul compune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE compune?
Vezi cuvântul compune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compune?
[ com-pu-ne ]
Se pare că cuvântul compune are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Maestru de ceremonie sau de ceremonii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
care este în curs de desființare
proiectarea unui fascicul de particule asupra unor nuclee atomice pentru a provoca reacții nucleare
persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii
a se demoraliza, a se descuraja
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app