eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a concura


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Concura [ con-cu-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU concura PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a concura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a concura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a concura
Verbul: a concura (forma la infinitiv)
A concura conjugat la timpul prezent:
  • eu concur
  • tu concuri
  • el ea concură
  • noi concurăm
  • voi concurați
  • ei ele concură
VEZI VERBUL a concura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURÁ, concurez, Vb.

I. intranzitiv

1. (În orînduirea capitalistă) A lupta pentru întîietate în comerț, a se lua la întrecere (cu alte întreprinderi) pentru a vinde mai mult, pentru a atrage o clientelă mai numeroasă; a face concurență. O firmă concurează cu alta.
       • tranzitiv Un negustor concurează pe altul.
       • reflexiv reciproc. Industriașii se concurează unii pe alții.

2. A participa la un concurs, a se sili să întreacă, să depășească pe cineva pentru, a obține întîietatea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



A CONCURA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONCURA:
A CONCURÁ a concuraéz

1. intranzitiv

1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție.

2) A tinde spre același rezultat.

3) A fi în concurență.

4) A lupta pentru întâietate; a se întrece.

2. tranzitiv (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, latina concurrere
Forme diferite ale cuvantului a concura: a concuraéz a concura1.

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

concura
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru concura:
concurá (-réz, -át), verb –

1. A coincide. –

2. A participa la un concurs. –

3. A-și face concurență. Variante (învechit) concurge. latina concurrere, limba franceza concourir; variantă a fost asimilată artificial, cu a curge.

– derivat concurent, substantiv masculin; concurență, substantiv feminin; concurs, substantiv neutru, din limba franceza concours.
Forme diferite ale cuvantului concura: -réz concura-át

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CONCURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURÁ, concurez, verb

I.

1. intranzitiv A participa la un concurs.

2. intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.

3. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență.

– Din limba franceza concourir, latina concurrere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONCURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURÁ, concurez, verb

I.

1. intranzitiv A participa la un concurs.

2. intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.

3. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență.

– Din limba franceza concourir, latina concurrere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONCURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURÁ verb

I.

1. intr. A participa la o competiție, la un concurs.

2. intr. A tinde spre același rezultat.

3. intr., reflexiv, trecut A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < latina concurrere, conform limba franceza concourir, concurrencer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

concura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concura:
concurá verb (a tinde spre), indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concúră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) indicativ prezent persoana întâi singular: eu concuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural concureáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concuréze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

concura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concura:
concurá [Atestat: RUSSO, S. 53 / prezentul indicativ: concuraréz / Etimologie: franceza concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre același rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-și) face concurență (3) Si: a rivaliza.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONCURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURÁ verb

I. intr.

1. a participa la un concurs.

2. a tinde spre același rezultat.

II. intr., reflexiv, trecut a(-și) face concurență în comerț. (< limba franceza concourir, latina concurrere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CONCURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURA:
CONCURA verb

1. a candida, (rar) a compeți, (învechit) a concurge. (concura pentru ocuparea unui post.)

2. a rivaliza. (Produsele noastre concura pe cele străine.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

concura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concura:
concurá2 (a concura) (a participa la un concurs, a face concurență) verb, indicativ prezent 3 concureáză; conjunctiv prezent 3 să concuréze
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

concura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concura:
concurá1 (a concura) (a tinde spre) verb, indicativ prezent 3 concúră; conjunctiv prezent 3 să concúre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A CONCURA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A CONCURÁ concuraéz 1.
53 / prezentul indicativ: concuraréz / Etimologie: franceza concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs 1-4.
Concura pentru ocuparea unui post.
Produsele noastre concura pe cele străine.
Concurá2 a concura a participa la un concurs, a face concurență verb, indicativ prezent 3 concureáză; conjunctiv prezent 3 să concuréze.
Concurá1 a concura a tinde spre verb, indicativ prezent 3 concúră; conjunctiv prezent 3 să concúre.



GRAMATICA cuvântului concura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concura poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul concura sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul concura se conjugă: ei ele concúră

CUM DESPART ÎN SILABE concura?
Vezi cuvântul concura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concura?
[ con-cu-ra ]
Se pare că cuvântul concura are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concura

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi dat dispărut?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
descântec rostit la patul unui muribund
în timp de război a fi considerat ca pierdut fără urmă
discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app