eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a concurge concurg


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
A concurge concurg [ a con-cur-ge con-curg ]
VEZI SINONIME PENTRU a concurge concurg PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a concurge concurg în mai multe dicționare

Definițiile pentru a concurge concurg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a concurge
Verbul: a concurge (forma la infinitiv)
A concurge conjugat la timpul prezent:
  • eu concurg
  • tu concurgi
  • el ea concurge
  • noi concurgem
  • voi concurgeți
  • ei ele concurg
VEZI VERBUL a concurge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONCURGE concurg:
A CONCÚRGE concúrg intranzitiv învechit

1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a converge.

2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONCURGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCURGE:
CONCÚRGE, concúrg, verb

III. intranzitiv (învechit)

1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții.

2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora.

3. A concura.

– Din latina concurrere (după curge).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONCURGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCURGE:
CONCÚRGE, concúrg, verb

III. intranzitiv (învechit)

1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții.

2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora.

3. A concura.

– Din latina concurrere (după curge).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

concurge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concurge:
concúrge vi [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 38 / prezentul indicativ: 6 concurgecúrg / Etimologie: lat concurro, -ere] 1 A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2 A colabora. 3-4 A concura (1-2).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONCURGE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURGE:
CONCÚRGE verb

III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După limba franceza concourir, italiana concorrere].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONCURGE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURGE:
CONCÚRGE verb intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după latina concurrere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

concurge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concurge:
concúrge (a concurge) (învechit) verb, indicativ prezent persoana a treia plural: ei / ele concúrg, gerunziu concurgấnd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

concurge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concurge:
concúrge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea concúrg
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

concurge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru concurge:
concurge verb vezi CANDIDA. CONCURA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CONCURGE CONCURG'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concurge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concurge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vezi 38 / prezentul indicativ: 6 concurgecúrg / Etimologie: lat concurro, -ere] 1 A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții.
Concúrge a concurge învechit verb, indicativ prezent persoana a treia plural: ei / ele concúrg, gerunziu concurgấnd.

GRAMATICA cuvântului concurge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concurge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concurge poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE a concurge concurg?
    Vezi cuvântul a concurge concurg desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a concurge concurg?
    [ a con-cur-ge con-curg ]
    Se pare că cuvântul a concurge concurg are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concurge

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A lua în antrepriză?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida
    boală infecțioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unor microbi
    a lua conducerea unei lucrări
    limbă indo-europeană vorbită în antichitate în asia centrală și cunoscută din texte aparținând secolul v-vii, scrise cu alfabet hindus
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app