 | as |
|
| Conjura [ con-ju-ra ] VEZI SINONIME PENTRU conjura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a conjura conjur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a conjura conjur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conjura (forma la infinitiv) A conjura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURÁ, conjúr, verb I. 1. tranzitiv A ruga cu stăruință, a implora. Vă rog, vă conjur, plecați de la fereastră. SEBASTIAN, T. 262. Conjur, nu scrie nimic nicăieri despre mine. CARAGIALE, O. VII 385. În epistola ce scriam șefului răsculării din Transilvania îl conjuram să se împace cu ungurii. GHICA, A. 175. 2. intranzitiv (Rar) A conspira, a complota. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURA verb 1. a implora, (popular) a jura, a milui, (învechit) a supăra. (Te conjura să mă ajuți!) 2. a complota, a conspira, a unelti, (învechit) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (figurat) a lucra, a țese, a urzi, (învechit figurat) a împleti. (A conjura împotriva cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONJURA conjur 1.: A CONJURÁ conjúr 1. tranzitiv (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a implora. 2. intranzitiv A urzi o conjurație; a unelti; a complota; a conspira. /<fr. conjurer, latina conjurare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjura: conjurá1 [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 323 / prezentul indicativ: conjúr / Etimologie: franceza conjurer, lat conjurare] 1 verb tranzitiv: (Rar) A ruga cu stăruință Si: a implora. 2 vi (Rar) A conspira. 3 verb tranzitiv: (Îcrs) A exorciza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURÁ, conjúr, verb I. 1. tranzitiv A ruga cu stăruință; a implora. 2. intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din limba franceza conjurer, latina conjurare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURÁ, conjúr, verb I. 1. tranzitiv A ruga stăruitor; a implora. 2. intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din limba franceza conjurer, latina conjurare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURÁ verb I. 1. trecut A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < limba franceza conjurer, conform latina coniurare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJURA: CONJURÁ verb I. trecut a ruga stăruitor; a implora. II. intr. a complota, a conspira. (< limba franceza conjurer, latina coniurare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjura: conjurá2 v [Atestat: PSALT. SCH. 76 / V: cunconjura / prezentul indicativ: conjurajúr / Etimologie: moștenit din latinescul congiro, -are] (Înv) A înconjura. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjura: conjurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu conjúr, persoana a treia singular: el / ea și plural conjúră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjura: conjurá (a conjura) verb, indicativ prezent 3 conjúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONJURA CONJUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conjura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conjura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Te conjura să mă ajuți! 2. A conjura împotriva cuiva. 76 / V: cunconjura / prezentul indicativ: conjurajúr / Etimologie: moștenit din latinescul congiro, -are] Înv A înconjura. Conjurá a conjura verb, indicativ prezent 3 conjúră. |
GRAMATICA cuvântului conjura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conjura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conjura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conjura? Vezi cuvântul conjura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conjura?[ con-ju-ra ] Se pare că cuvântul conjura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conjura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alcaic, -ă, alcaici, -ce, adjectiv în sintagmele vers alcaic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul conjura se conjugă: ei ele conjúră
