 | as |
|
| Convinge [ con-vin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU convinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a convinge conving în mai multe dicționareDefinițiile pentru a convinge conving din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a convinge (forma la infinitiv) A convinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv (Construit cu prepoziție «de», «despre» sau cu o propoziție completivă introdusă prin «că» sau «să») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de do vezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. • reflexiv A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. vezi limba română noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perfectul simplu convinsei, participiu convins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru convinge: convínge [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: convíng Etimologie: lat convincere după învinge] 1 verb tranzitiv: A determina pe cineva, prin do vezi și argumente, să adopte o părere. 2 verb tranzitiv: A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru. 3 verb reflexiv: A se încredința de ceva. 4 verb reflexiv: A ajunge la recunoașterea unui adevăr. 5 verb tranzitiv: A determina pe cineva să facă un lucru. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv A face pe cineva să adopte o părere pe bază de do vezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [perfectul simplu convinsei, participiu convins] – Din latina convincere (după învinge). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv A face pe cineva să adopte o părere pe bază de do vezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [perfectul simplu convinsei, participiu convins] – Din latina convincere (după învinge). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVINGE verb 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a convinge să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se convinge cu ochii lui.) 3. a se încredința, (figurat) a se pătrunde. (S-a convinge de însemnătatea sfatului primit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE verb III. trecut A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ reflexiv A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perfect simplu -insei, participiu -ins. / < latina, italiana convincere, după învinge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru convinge: convínge (convíng, convíns), verb – A face pe cineva să adopte o părere. latina convincere (secolul XIX), asimilat la conjug. lui a învinge. – derivat convicțiune, substantiv feminin (învechit), înlocuit de convingere, substantiv feminin; convingător, adjectiv Forme diferite ale cuvantului convinge: convíng conv Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE verb I. trecut a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. reflexiv a se încredința de ceva. (< latina convincere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru convinge: convinge vezi 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru convinge: convínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu convinséi, persoana întâi plural: noi convínserăm; participiu convíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru convinge: convínge (a convinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea convínse; participiu convíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONVINGE conving: A CONVÍNGE convíng tranzitiv (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONVINGE CONVING' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A CONVINGE conving Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a convinge conving dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a a convinge conving să vină. Voia să se a convinge conving cu ochii lui. S-a a convinge conving de însemnătatea sfatului primit. L-a a convinge conving să vină. Voia să se a convinge conving cu ochii lui. S-a a convinge conving de însemnătatea sfatului primit. Convínge a a convinge conving verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea convínse; participiu convíns. |
GRAMATICA cuvântului A CONVINGE conving? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a convinge conving. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A CONVINGE conving poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE convinge? Vezi cuvântul convinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convinge?[ con-vin-ge ] Se pare că cuvântul convinge are trei silabe |