eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a coperta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Copertă [ co-per-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU copertă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a coperta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a coperta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a coperta
Verbul: a coperta (forma la infinitiv)
A coperta conjugat la timpul prezent:
  • eu copertez
  • tu copertezi
  • el ea copertează
  • noi copertăm
  • voi copertați
  • ei ele copertează
VEZI VERBUL a coperta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copertă:
copértă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 348 / Plural: copertate și copertarți / Etimologie: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



copertă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copertă:
copértă forme, plural e (it. coperta și coverta, id. despre coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte.

– popular cupertă, plic; covertă și cuvertă (limba neogreacă kuvérta), punte (la corabie).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

COPERTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ, coperte, substantiv feminin Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274.

– plural și: coperți (SAHIA, N. 96).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

copertă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru copertă:
copértă (coperți), substantiv feminin

– Învelișul protector al unei cărți, învelitoare.

– Variante covertă, cuvertă. It. coperta (secolul XIX). Variante termen de marină, din limba neogreacă ϰουβέρτα.
Forme diferite ale cuvantului coperta: coperți

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



COPERTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ, coperte, substantiv feminin Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [plural și: coperți]

– Din italiana coperta.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COPERTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ, coperți, substantiv feminin Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [plural și: coperte]

– Din italiana coperta.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COPERTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ copertae forme Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; plural și coperți] /<it. coperta
Forme diferite ale cuvantului coperta: copertae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COPERTĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ substantiv feminin Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [plural -rte, -rți. / < italiana coperta].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COPERTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPERTA:
COPERTÁ, copertez, verb

I. tranzitiv A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.

– Din italiana copertare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A COPERTA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COPERTA:
A COPERTÁ a copertaéz tranzitiv (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare
Forme diferite ale cuvantului a coperta: a copertaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COPERTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPERTA:
COPERTÁ, copertez, verb

I. tranzitiv A efectua operația de copertare; a lega.

– Din italiana copertare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COPERTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPERTĂ substantiv învelitoare, scoarță, (învechit și regional) tartaj, (regional) tablă. (coperta a unei cărți.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

COPERTĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ substantiv feminin înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< italiana coperta)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

coperta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coperta:
coperta verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: copertatez / Etimologie: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COPERTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTA:
COPERTÁ verb

I. trecut A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< italiana copertare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COPERTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COPERTA:
COPERTÁ verb trecut a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< italiana copertare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

copertă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copertă:
!copértă substantiv feminin, genitiv dativ articulat copérții/copértei; plural copérți/copérte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

coperta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coperta:
copertá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu copertéz, persoana a treia singular: el / ea și plural coperteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

copertă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copertă:
copértă substantiv feminin, genitiv dativ articulat copértei; plural copérte / copérți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

coperta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coperta:
copertá (a coperta) verb, indicativ prezent 3 coperteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

COPERTĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COPERTĂ:
COPÉRTĂ substantiv verbal plic.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

copertă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru copertă:
copertă substantiv verbal PLIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A COPERTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copertă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copertă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Copértă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 348 / Plural: copertăte și copertărți / Etimologie: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc.
COPÉRTĂ copertăe forme Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet.
A COPERTÁ copertăéz tranzitiv cărți, caiete, registre etc.
Copertă a unei cărți.
Copertă a unei cărți.
Coperta verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: copertătez / Etimologie: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.
Copertá a copertă verb, indicativ prezent 3 coperteáză.



GRAMATICA cuvântului copertă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copertă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copertă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul copertă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul copertă are forma: copérți/copérte
  • group icon La plural verbul coperta se conjugă: ei ele coperteáză

CUM DESPART ÎN SILABE copertă?
Vezi cuvântul copertă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copertă?
[ co-per-tă ]
Se pare că cuvântul copertă are trei silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copertă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A împinge bani cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi
în mod deosebit, mai ales
a mitui pe cineva
a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app