 | as |
|
| Cuiba [ cu-i-ba ] VEZI SINONIME PENTRU cuiba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cuiba în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cuiba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuiba (forma la infinitiv) A cuiba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUIBA: CUIBÁ, cuibez, verb I. intranzitiv A avea cuibul, a-și așeza cuibul (într-un loc). Un stirc dintre cei care cuibează în arbori prinsese un șarpe în plisc și-l aducea la pui. SADOVEANU, despre P. 141. La poalele lor [a movilelor] cuibează vulturii cei falnici. ODOBESCU, S. III 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuiba: cuiba [Atestat: ODOBESCU, S. III, 16 / prezentul indicativ: cuibabez, (3) cuibabează / Etimologie:cuib] 1 vi A încuiba. 2 verb tranzitiv: (Nob) A crește puii în cuib. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUIBA: CUIBÁ, persoană 3 cuibeáză, verb I. intranzitiv A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUIBA: CUIBÁ, persoană 3 cuibeáză, verb I. intranzitiv A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUIBA: A CUIBÁ persoană 3 a cuibaeáză intranzitiv A-și face sau a avea cuib. [silabe cui-] /Din cuib Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CUIBA: CUIBÁ, cuibez, verb I. intranzitiv A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuiba: cuibá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuibeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuiba: cuibá (a cuiba) verb, indicativ prezent 3 cuibeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUIBA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuiba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuiba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 16 / prezentul indicativ: cuibabez, 3 cuibabează / Etimologie:cuib] 1 vi A încuiba. A CUIBÁ persoană 3 cuibaeáză intranzitiv A-și face sau a avea cuib. Cuibá a cuiba verb, indicativ prezent 3 cuibeáză. |
GRAMATICA cuvântului cuiba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuiba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuiba poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuiba? Vezi cuvântul cuiba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuiba?[ cu-i-ba ] Se pare că cuvântul cuiba are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cască-gură substantiv masculin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cuiba se conjugă: ei ele cuibeáză
