 | as |
|
| Culca [ cul-ca ] VEZI SINONIME PENTRU culca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a culca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a culca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a culca (forma la infinitiv) A culca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCÁ, culc, verb I. 1. reflexiv (Subiectul este o ființă) A se întinde, a se așeza în poziție orizontală (de obicei spre a dormi sau a se odihni). D-ta te-i culca în căruță și eu te-oi străjui toată noaptea. CREANGĂ, P. 128. În pat se-ntinde drept Copila să se culce. EMINESCU, O. I 168. Neștiind încotro să apuce, se culcă pe iarba verde de la rădăcina unui copaci și adormi. POPESCU, B. IV 36. Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. • Expresia: A se culca pe lauri vezi lauri. A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a dormi fără grijă, a nu se sinchisi de nimic. Nu crez să se fi culcat pe urechea aia și să fi stat numai așa, cu degetul în gură. ISPIRESCU, L. 257. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = mută-ți gîndul, ia-ți nădejdea, nu mai păstra nici o speranță. Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche, din partea noastră. CREANGĂ, P. 188. Tot eu am să-ți fiu clironom... Culcă-te pe-acea ureche! ALECSANDRI, T. 819. A se culca (o dată) cu găinile vezi găină. • tranzitiv (De obicei cu privire la copii sau la bolnavi) Cînd venea la urmă seara ne duceau ca să ne culce. MACEDONSKI, O. I 10. Îl îngrijiră și-l culcară între ei în pat. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ tranzitiv A adăposti peste noapte; a găzdui. Dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată. CREANGĂ, P. 249. ♦ tranzitiv factitiv A pune (pe cineva) să se întindă la pămînt cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). Comanda elevilor drepți, îi culca prin clasă sau îi punea să facă pas alergător printre bănci. SAHIA, N. 58. ♦ tranzitiv (Cu privire la obiecte, părți ale corpului etc.) A așeza, a pune, a așterne, a întinde. Mi-am culcat capul pe lutul străbun. BENIUC, vezi 27. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci. EMINESCU, O. I 75. Îi veni-n gînd carul alături să-l puie, Ca tăind [copacul] să-l culce, drept în car să cază. PANN, P. vezi I 87. • figurat Plopii... Stau de veghe la fereastră Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. • reflexiv Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89. Cu ochii plînși stelele toate se duc Pe patul de nori să se culce. GOGA, P. 53. O lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce. EMINESCU O. I 179. 3. tranzitiv (De obicei cu determinarea «la pămînt»; cu privire la ființe) A ucide. O ridică [furca], o răsuci și dintr-o singură lovitură îl și culcă la pămînt. MIHALE, O. 508. C-o lovitură îl voi culca la pămînt. ISPIRESCU, L. 222. Vine unul și-ți istorisește, bunăoară, că... a culcat la pămînt pe ursul care se răpezise asupră-i. ODOBESCU, S.III 48. ♦ (Cu privire la plante sau arbori) A tăia (cu coasa sau cu securea), a doborî. Valuri de oameni tălăzuindu-se pe deasupra munților se abat... și culcă pădurile la pămînt. BOGZA, C. O. 372. M-am pus rău încă de pe timpul războiului cu o chestie pe care o dibuisem: culcase un moșier la pămînt o pădure a statului și lemnele le vînduse tot statului. PAS, L. II 125. ♦ reflexiv Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pămînt. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru culca: culcá (cúlc, culcát), verb – 1. A întinde, a lungi, a așeza. – 2. (reflexiv) A se întinde, a se culca în pat. – 3. A găzdui. – 4. A trînti, a doborî la pămînt. – 5. A doborî, a omorî. – 6. (reflexiv) A se trînti, a se tolăni. – 7. (reflexiv) A se culca, a avea relații sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu. latina collǒcāre (Diez, I, 123; Pușcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă; conform italiana coricare, colcare (lucan. culcá, abruz. culecá, calabrez curcare), prov., cat., spaniolă colgar, limba franceza coucher (› spaniolă colcha). Sensul 7, care apare în secolul XVII (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – derivat culcat, substantiv neutru (acțiunea de a se culca; ora de culcare); culcată, substantiv feminin (palmă, unitate de măsură); culcuș, substantiv neutru (pat; loc de odihnă sau de dormit; șură de paie; bîrlog, vizuină; strat, filon, zăcămînt), mr. culcuș. Forme diferite ale cuvantului culca: cúlc culcát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCÁ, culc, verb I 1. reflexiv și tranzitiv A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). • Expresia: (reflexiv) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a) a se lăsa în nădejdea cuiva; b) a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune; c) a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai verb reflexiv:eo speranță. ♦ reflexiv recipr. (familial) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ tranzitiv A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. tranzitiv A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. tranzitiv (În expresie) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – latina collocare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCÁ, culc, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). • Expresia: (reflexiv) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi verb reflexiv:eo speranță. ♦ reflexiv recipr. (familial) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ tranzitiv A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. tranzitiv A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. tranzitiv (În expresie) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – latina collocare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCA verb 1. a se întinde, a se lungi, a se trînti, (învechit) a se tinde. (S-a culca puțin după amiază.) 2. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se culca la pămînt.) 3. a arunca, a azvîrli, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (popular și fam.) a așterne, (popular( a păli, (învechit și regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera. (Cu o lovitură l-a culca la pămînt.) 4. a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi. (culca iarba în picioare.) 5. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile s-au culca de-atîta rod.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCÁ verb 1. Culcău (16 A IV 289; Sur XX). 2. Culcați substantiv (16 B VI 40). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CULCA: CULCÁ verb vezi apune, asfinți, coborî, dispărea, pieri, pleca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru culca: culca verb vezi APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culca: culcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu culc, persoana a treia singular: el / ea și plural cúlcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A culca: A (se) culca ≠ a (se) deștepta, a (se) scula Forme diferite ale cuvantului a culca: a culcase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru culca: culca, culc vezi r. (eufem.) a avea contact sexual Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culca: culcá (a culca) verb, indicativ prezent 3 cúlcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CULCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a culca puțin după amiază. Se culca la pămînt. Cu o lovitură l-a culca la pămînt. Culca iarba în picioare. Crengile s-au culca de-atîta rod. S-a culca puțin după-amiază. Se culca la pământ. Culca iarba în picioare. Culcá a culca verb, indicativ prezent 3 cúlcă. |
GRAMATICA cuvântului culca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culca poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culca? Vezi cuvântul culca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culca?[ cul-ca ] Se pare că cuvântul culca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL culca Inţelegi mai uşor cuvântul culca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA se culca pe-o ureche sau pe urechea aceea = a dormi fără grijă, a nu se sinchisi de nimic Culcă-te sau poți să te culci pe o sau pe acea ureche = mută-ți gîndul, ia-ți nădejdea, nu mai păstra nici o speranță reflexiv A se culca pe-o ureche sau pe urechea aceea = a a se lăsa în nădejdea cuiva; b a aștepta zadarnic să se realizeze o promisiune; c a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător Culcă-te sau poți să te culci pe o sau pe acea ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai ai verb reflexiv:eo speranță Tranzitiv În expresie A culca la pământ = a doborî; a ucide reflexiv A se culca pe-o ureche sau pe urechea aceea = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător Culcă-te sau poți să te culci pe o sau pe acea ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi verb reflexiv:eo speranță Tranzitiv În expresie A culca la pământ = a doborî; a ucide |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL culca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pentru care motiv? din care cauză? ce te miri? în formule de răspuns de ce nu??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul culca se conjugă: ei ele cúlcă
