 | as |
|
| Cuminţi [ cu-min-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU cuminţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cuminti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cuminti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuminți (forma la infinitiv) A cuminți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv A se liniști, a se potoli, a deveni mai așezat; a căpăta minte, a se face mai înțelept, mai serios. De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57. După cejoat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89. M-am cumințit de-atunci; Rid așa de-arare! COȘBUC, P. I 260 Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25. • tranzitiv Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuminți: cuminți verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: I. IONESCU, despre 166 / prezentul indicativ: cumintițesc / Etimologie: cuminte] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-(și) recăpăta (sau a face să-și recapete) rațiunea. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) învăța minte. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (despre copii) A (se) liniști. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: A renunța (sau a face să renunțe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚI verb a (se) astîmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (învechit și regional) a (se) stăvi, (învechit) a (se) înțelepți. (Te rog să te cuminti!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuminți: cumințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cumințeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuminți: cumințí (a cuminti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent 3 să cumințeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUMINȚI: A CUMINȚÍ a cumintiésc tranzitiv A face să se cumințească. /Din cuminte Forme diferite ale cuvantului a cuminti: a cumintiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUMINTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A CUMINȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a cuminţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IONESCU, despre 166 / prezentul indicativ: a cuminȚițesc / Etimologie: cuminte] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-și recăpăta sau a face să-și recapete rațiunea. Te rog să te a cuminȚi!. Te rog să te a cuminȚi!. Cumințí a a cuminȚi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent 3 să cumințeáscă. A CUMINȚÍ a cuminȚiésc tranzitiv A face să se cumințească. |
GRAMATICA cuvântului A CUMINȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a cuminţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A CUMINȚI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cuminţi? Vezi cuvântul cuminţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuminţi?[ cu-min-ţi ] Se pare că cuvântul cuminţi are trei silabe |