 | as |
|
| Curăţa [ cu-ră-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU curăţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a curata cosul în mai multe dicționareDefinițiile pentru a curata cosul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a curăța (forma la infinitiv) A curăța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. (Și în forma curăți) I. 1. tranzitiv A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curăța: curăța [Atestat: COD. VOR. 143/11 / prezentul indicativ: curăț, (înv) curatațesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 verb tranzitiv: A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 verb tranzitiv: A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 verb tranzitiv: A depănușa. 6 verb reflexiv: (Fig; despre cer) A se însenina. 7 verb tranzitiv: (Înv; îe) A-și curata obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 verb tranzitiv: (Reg) A castra. 11 verb reflexiv: (Reg; despre mamifere) A lepăda placenta. 12 verb tranzitiv: (Înv) A renunța. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp; fig) A (se) slava de ceva rău. 15 verb tranzitiv: (Fig; fam) A omorî. 16 verb tranzitiv: (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mântui. 23-24 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) lămuri. 27 verb reflexiv: (Înv; îe) A se curata pe altul A arunca vina pe altul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. tranzitiv (familial) A omorî. ♦ reflexiv A muri. 4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV] – Din curat. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. tranzitiv (familial) A omorî. ♦ reflexiv A muri. 4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV] – Din curat. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚA verb 1. a deretica, a scutura, a strînge, (învechit si regional) a griji, (regional) a rîndui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a cîștiga, (Banat și Transilvania) a orîndui, (Transilvania) a tăgăși, (Transilvania și Maramures) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli. (curata prin casă.) 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (curata murdăria de pe jos.) 3. a șterge. (curata praful.) 4. (învechit și regional) a cura, (Transilvania) a tăgăși. (A curata un obiect de murdărie.) 5. (tehnic) a purifica, (învechit) a lămuri. (curata un metalurgie) 6. (medicina) a dezinfecta. (curata o plagă.) 7. (învechit) a cura. (curata un fruct de coajă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ verb vezi asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța: curăța verb vezi ASASINA. DEBARASA. DECEDA. DESCOTOROSI. DISPĂREA. DUCE. IZBĂVI. MÎNTUI. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. PURIFICA. RĂPOSA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. SCĂPA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța: curățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, persoana a treia singular: el / ea și plural cúrăță; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cúrețe; gerunziu curățând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curăța: curățá (a curata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a curăța coșul: a curăța coșul expresie (er. – despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CURATA COSUL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a curăța coșul Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a curăța coșul dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 143/11 / prezentul indicativ: curăț, înv a curăța coșulțesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a se mătura, a se peria, a se spăla, a se șterge. 7 verb tranzitiv: Înv; îe A-și a curăța coșul obrazul sau obrazele A se dezvinovăți. 27 verb reflexiv: Înv; îe A se a curăța coșul pe altul A arunca vina pe altul. A curăța coșul prin casă. A curăța coșul murdăria de pe jos. A curăța coșul praful. A a curăța coșul un obiect de murdărie. A curăța coșul un metalurgie 6. A curăța coșul o plagă. A curăța coșul un fruct de coajă. A curăța coșul murdăria de pe jos. A curăța coșul praful. A a curăța coșul un obiect de murdărie. A curăța coșul un fruct de coajă. Curățá a a curăța coșul verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd. |
GRAMATICA cuvântului a curăța coșul? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a curăța coșul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a curăța coșul poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curăţa? Vezi cuvântul curăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curăţa?[ cu-ră-ţa ] Se pare că cuvântul curăţa are trei silabe |
La plural verbul curăța se conjugă: ei ele cúrăță