eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a dantura


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dantură [ dan-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU dantură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a dantura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a dantura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dantura
Verbul: a dantura (forma la infinitiv)
A dantura conjugat la timpul prezent:
  • eu danturez
  • tu danturezi
  • el ea danturează
  • noi danturăm
  • voi danturați
  • ei ele danturează
VEZI VERBUL a dantura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ substantiv feminin (Cu sens colectiv) Totalitatea dinților unei persoane; prin extensie felul în care sînt înșirați și alcătuiți dinții. Evident! rîse femeia, arătînd dantura cariată și pe locuri știrbă de tot. C. PETRESCU, C. vezi 22. Îmbătrînea. Stărui asupra cuvîntului, dezmințit de părul negru, dantura puternică și întreaga-i făptură, vînjoasă și neobosită. id. Î. I

10.
       • Dantură (falsă) = proteză dentară. Își puse dantura.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DANTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ, danturi, substantiv feminin

1. Totalitatea dinților unei persoane; prin extensie felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție.
       • Dantură (falsă) = proteză dentară.

2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.).

– Din limba franceza denture.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DANTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ, danturi, substantiv feminin

1. Totalitatea dinților unei persoane; prin extensie felul în care sunt așezați și alcătuiți dinții; dentiție.
       • Dantură falsă = proteză dentară.

2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.).

– Din limba franceza denture.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dantură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dantură:
dantúră substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: (înv) dendantura, (îvr) dintúră / Plural: danturari / Etimologie: franceza denture] 1 Totalitate a dinților unei persoane. 2 (Pex) Fel în care sunt înșirați și alcătuiți dinții Si: dentiție. 3 (Șîs) dantura falsă Proteză dentară. 4 (Pan) Ansamblu format din dinții unor organe de mașini.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DANTURĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ substantiv feminin

1. Totalitatea dinților unui om; (prin extensie) felul în care sunt așezați dinții.

2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Variante dentură substantiv feminin / < limba franceza denture].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DANTURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ forme

1) Totalitate a dinților (din gură); dentiție.
       • dantura falsă proteză dentară.

2) Fel în care sunt aranjați dinții pe maxilar; dentiție.

3) tehnic Ansamblul dinților unei roți. [G.-D. danturii] /<fr. denture

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DANTURĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTÚRĂ substantiv feminin

1. totalitatea dinților unui om.
       • dentiție (3).

2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< limba franceza denture)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

dantura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dantura:
dantura verb tranzitiv: [Atestat: DN2 / prezentul indicativ: danturarez / Etimologie: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A DANTURA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DANTURA:
A DANTURÁ a danturaéz tranzitiv tehnic (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură
Forme diferite ale cuvantului a dantura: a danturaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DANTURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DANTURA:
DANTURÁ, danturez, verb

I. tranzitiv A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.

– Din dantură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DANTURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DANTURA:
DANTURÁ, danturez, verb

I. tranzitiv A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.

– Din dantură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DANTURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTURA:
DANTURÁ verb

I. trecut A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DANTURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTURA:
DANTURÁ verb trecut a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

dantura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dantura:
danturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu danturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dantureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dantură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dantură:
dantúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat dantúrii; plural dantúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dantură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dantură:
dantúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat dantúrii; plural dantúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dantura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dantura:
danturá (a dantura) verb, indicativ prezent 3 dantureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DANTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DANTURĂ:
DANTURĂ substantiv dentiție. (Are o dantura perfectă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A DANTURA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DANTURĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dantură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dantúră substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: înv dendanturĂ, îvr dintúră / Plural: danturĂri / Etimologie: franceza denture] 1 Totalitate a dinților unei persoane.
3 Șîs danturĂ falsă Proteză dentară.
       • danturĂ falsă proteză dentară.
Dantura verb tranzitiv: [Atestat: DN2 / prezentul indicativ: danturĂrez / Etimologie: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.
A DANTURÁ danturĂéz tranzitiv tehnic roți A înzestra cu dantură cu ajutorul unei freze speciale.
Are o danturĂ perfectă.
Danturá a danturĂ verb, indicativ prezent 3 dantureáză.
Are o danturĂ perfectă.

GRAMATICA cuvântului DANTURĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dantură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DANTURĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DANTURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul dantura se conjugă: ei ele dantureáză
  • group icon La plural substantivul dantură are forma: dantúri

CUM DESPART ÎN SILABE dantură?
Vezi cuvântul dantură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dantură?
[ dan-tu-ră ]
Se pare că cuvântul dantură are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL DANTURĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul dantură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Dantură falsă = proteză dentară
Dantură falsă = proteză dentară
Dantură falsă = proteză dentară

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DANTURĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Idealism obiectiv?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
boală molipsitoare manifestată prin febră mare, convulsii și erupții pe piele
în grabă, pe nimerite
idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existenței ca o realitate de sine stătătoare, independentă de conștiința individuală
a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app