eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a dedica dedic


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dedica [ de-di-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU dedica PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a dedica dedic în mai multe dicționare

Definițiile pentru a dedica dedic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dedica
Verbul: a dedica (forma la infinitiv)
A dedica conjugat la timpul prezent:
  • eu dedic
  • tu dedici
  • el ea dedică
  • noi dedicăm
  • voi dedicați
  • ei ele dedică
VEZI VERBUL a dedica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICÁ, dedíc, verb

I.

1. tranzitiv A închina (cuiva) o carte, o operă artistică sau o lucrare științifică proprie, în semn de iubire, de prietenie, de admirație sau de respect. Îi spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBRĂILEANU, A. 160. Să le scrii cum cere lumea verb reflexiv:eo istorie pe apă?... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. EMINESCU, O. I 137. Am primit scrisoarea d-voastră împreună cu frumoasa poezie ce mi-ați dedicat. ALECSANDRI, S. 48.
♦ A pune toată puterea și priceperea, toate mijloacele în slujba unei idei sau acțiuni. Comuniștii sînt oameni care-și dedică toate forțele, toate cunoștințele și energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii, pentru comunism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603.
♦ A rezerva, în cursul unei activități, un interval de timp în care să te poți ocupa exclusiv de cineva sau de ceva.

2. reflexiv (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite îndeletniciri. [Turgheniev] se dedică desăvîrșit numai literaturii și nu face decît asta pînă la sfîrșitul vieții. SADOVEANU, E. 234.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dedica
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dedica:
dedicá [Atestat: ANTIM, O. 401 / V: dedicaiá / prezentul indicativ: dedicadíc și (înv) dedicacắz / Etimologie: it dedicare, lat dedicare] 1-2 verb tranzitiv: (C.i. opere; subiectul este autorul) A închina cuiva în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (îvr) a dedicălui (1-2), a dedia (1-2). 3 verb tranzitiv: (Înv) A hărăzi. 4 verb tranzitiv: (Îdt; c. e un templu, o biserică) A consacra unui cult, unei divinități, unui sfânt etc. Si: (îvr) a dedicălui (4), a dedia (4). 5 verb tranzitiv: (C. e o biserică) A sfinți prin slujbă religioasă Si: a târnosi, (îvr) a dedicălui (5), a dedia (5). 6-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) consacra (unei idei sau) unei activități Si: (îvr) a dedicălui (6-9), a dedia (6-9). 10 verb tranzitiv: (Îvr) A pune sub protecția dumnezeiască Si: (îvr) a dedicălui (10), a dedia (10). 11 verb tranzitiv: (Îvr) A sacrifica. 12 verb tranzitiv: (Rar) A destina.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEDICA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICÁ verb

I.

1. trecut A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau științifică proprie) ca omagiu.
♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acțiuni.
♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva.

2. reflexiv A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < latina, italiana dédicare, conform limba franceza dédier].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DEDICA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICA verb

1. a (se) consacra, a (se) închina. (A dedica cuiva o carte.)

2. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi. (Și-a dedica întreaga viață binelui obștesc.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEDICA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICÁ, dedíc, verb

I.

1. tranzitiv A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri.

– Din latina dedicare, limba franceza dédier.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEDICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICÁ, dedíc, verb

I.

1. tranzitiv A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri.

– Din latina dedicare, limba franceza dédier.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEDICA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDICA:
DEDICÁ verb

I. trecut a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu.

II. trecut, reflexiv a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc. (< latina, italiana dedicare, după limba franceza dédier)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A DEDICA dedic
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEDICA dedic:
A DEDICÁ dedíc tranzitiv

1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a consacra.

2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dedica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dedica:
dedicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dedíc, persoana a treia singular: el / ea și plural dedícă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dedíce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dedica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dedica:
dedicá (a dedica) verb, indicativ prezent 3 dedícă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DEDICA DEDIC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dedica
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dedica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
401 / V: dedicaiá / prezentul indicativ: dedicadíc și înv dedicacắz / Etimologie: it dedicare, lat dedicare] 1-2 verb tranzitiv: C.
A dedica cuiva o carte.
Și-a dedica întreaga viață binelui obștesc.
A dedica cuiva o carte.
Dedicá a dedica verb, indicativ prezent 3 dedícă.

GRAMATICA cuvântului dedica?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dedica.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dedica poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul dedica se conjugă: ei ele dedícă

CUM DESPART ÎN SILABE dedica?
Vezi cuvântul dedica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dedica?
[ de-di-ca ]
Se pare că cuvântul dedica are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dedica

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Masă sau greutate atomică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
glande situate în piele la rădăcina părului și care secretează sebumul; chist sebaceu
în limba latină verb activ ca sens, care se conjugă la timpurile și la modurile derivate din tema prezentului după diateza activă, la celelalte după diateza pasivă
raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon
șira spinării
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app