eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a defaima


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Defăima [ de-fă-i-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU defăima PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a defaima în mai multe dicționare

Definițiile pentru a defaima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a defăima
Verbul: a defăima (forma la infinitiv)
A defăima conjugat la timpul prezent:
  • eu defaim
  • tu defaimi
  • el ea defaimă
  • noi defăimăm
  • voi defăimați
  • ei ele defaimă
VEZI VERBUL a defăima CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defăima:
defăima verb tranzitiv: [Atestat: COD. VOR. 109/20 / V: defaimafaidefaima, defaimafaiumá, defaimafamá, defaimaămá, desfdefaima, difaimá / prezentul indicativ: defaimafáim, defaimaméz și (înv) defaimaắim / Etimologie: it diffamare, lat *diffamiare] (C.i. oameni) 1 verb tranzitiv: (Înv) A îndepărta cu dispreț și cu dojană. 2 verb tranzitiv: (Înv) A subaprecia. 3 verb tranzitiv: (Înv) A desconsidera. 4 verb tranzitiv: (Înv) A înjosi. 5 verb tranzitiv: (Înv) A umili. 6 verb tranzitiv: (Înv) A detesta. 7 verb tranzitiv: A vorbi de rău Si: a bârfi, a ponegri. 8 verb tranzitiv: A blama. 9 verb tranzitiv: A calomia. 10 verb tranzitiv: A huli. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) compromite. 13 verb reflexiv: A decădea. 14 verb tranzitiv: (Înv) A profana. 15 verb tranzitiv: (Înv) A critica vehement. 16 verb tranzitiv: (Înv) A condamna. 17 verb tranzitiv: (Înv) A stigmatiza. 18 verb tranzitiv: (Îvr) A anula un act. 19 verb reflexiv: (Reg; îf desfdefaima) A se preface.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEFĂIMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFĂIMA:
DEFĂIMA verb a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (De ce îl defaima pe nedrept?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

defaimă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru defaimă:
defáimă (-me), substantiv feminin

– Ponegrire, calomniere. latina *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt învechit și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la verb *diffamāre, prin intermediul unei variantă popular *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea).

– derivat defăima, verb (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din secolul XVII; defăimător, adjectiv (care defăimează). conform faimă.
Forme diferite ale cuvantului defaima: defaima-me

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DEFĂIMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFĂIMA:
DEFĂIMÁ, defăimez, verb

I. tranzitiv

1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite.

2. (învechit) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [prezent industrie și.: defáim]

– Din latina *diffamiare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A DEFĂIMA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEFĂIMA:
A DEFĂIMÁ a defaimaéz tranzitiv

1) (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi.

2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi. [silabe -făi-ma] /<lat. difamiare
Forme diferite ale cuvantului a defaima: a defaimaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DEFĂIMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFĂIMA:
DEFĂIMÁ, defăimez, verb

I. tranzitiv

1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
♦ reflexiv (Rar) A se face de râs, a se compromite.

2. (învechit) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi.

– Din latina *diffamiare.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

defaimă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaimă:
defáimă substantiv feminin [Atestat: (a. 1783) IORGA, S. despre XII, 106 / V: (îvr) defaimaámă / Plural: defaimame / Etimologie: drr defăima] (Înv) 1 Defăimare (7). 2 (Îe; înv) A lua în defaima A lua în batjocură. 3 Blamare. 4 Calomniere. 5 Hulire.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

defăima
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru defăima:
defăimá verb (silabe -făi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu defăiméz, persoana a treia singular: el / ea și plural defaimeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A defăima
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A defăima:
A defăima ≠ a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera
Definiție sursă: Dicționar de antonime

defăima
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru defăima:
defăimá (a defaima) (-făi-) verb, indicativ prezent 3 defăimeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

defăima
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru defăima:
defăima verb vezi DESCONSIDERA. DISPREȚUI. NESOCOTI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEFĂIMA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEFĂIMA:
DEFĂIMÁ verb vezi calomnia.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

defaima
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaima:
defaima verb tranzitiv: vezi defăima
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'A DEFAIMA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL defaima
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului defaima dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
109/20 / V: defaimafaidefaima, defaimafaiumá, defaimafamá, defaimaămá, desfdefaima, difaimá / prezentul indicativ: defaimafáim, defaimaméz și înv defaimaắim / Etimologie: it diffamare, lat *diffamiare] C.
19 verb reflexiv: Reg; îf desfdefaima A se preface.
De ce îl defaima pe nedrept?.
A DEFĂIMÁ defaimaéz tranzitiv 1 persoane A vorbi de rău; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi.
Despre XII, 106 / V: îvr defaimaámă / Plural: defaimame / Etimologie: drr defăima] Înv 1 Defăimare 7.
2 Îe; înv A lua în defaima A lua în batjocură.
Defăimá a defaima -făi- verb, indicativ prezent 3 defăimeáză.

GRAMATICA cuvântului defaima?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului defaima.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul defaima poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul defaima sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul defăima se conjugă: ei ele defaimeáză

CUM DESPART ÎN SILABE defăima?
Vezi cuvântul defăima desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul defăima?
[ de-fă-i-ma ]
Se pare că cuvântul defăima are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL defaima

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A bate șaua ca să priceapă sau să înțeleagă iapa?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a petrece brațul în jurul taliei cuiva în semn de afecțiune
foarte prost
a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva
partea periferică a glandei suprarenale; glandă corticosuprarenală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app