eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a denunta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
A denunţa [ a de-nun-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU a denunţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a denunta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a denunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a denunța
Verbul: a denunța (forma la infinitiv)
A denunța conjugat la timpul prezent:
  • eu denunț
  • tu denunți
  • el ea denunță
  • noi denunțăm
  • voi denunțați
  • ei ele denunță
VEZI VERBUL a denunța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A DENUNȚA:
A DENUNȚA a bate din buze, a bate toaca / toba, a băga melodii, a băga pe țeavă, a bingăni, a boraxa, a borî, a cânta, a cânta în corul lui tanti Milica, a cânta la cobză, a ciripi, a cloncăni, a compune melodii mari, a le da coapte, a da în gât, a da jet / sifon, a da pe goarnă / pe gură, a da prin șperlă, a deschide pliscul, a desena, a duce dorința în sus, a se face broască la pământ, a-i face (cuiva) cântarea, a guița, a îmbârliga, a înfunda, a lătra, a măcăni, a mârâi, a peți, a prădui, a scuipa, a trâmbița, a trânti, a turna, a se ține de țambale, a umbla cu plosca / cu plugușorul / cu râșnița, a-și vărsa gușa / oala, a vinde, a vomita.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

DENUNȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚÁ, denúnț, verb

I. tranzitiv

1. A aduce la cunoștința unei autorități sâvîrșirea unei infracțiuni; a semnala o vinovăție, o abatere. Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179.
       • reflexiv Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68.
♦ A pîrî. Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328.

2. (juridic) A comunica că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare, a rezilia unilateral un contract. În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. istorie R.P.R. 415.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

denunța
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denunța:
denunța verb tranzitiv: [Atestat:

I. despre GHICA, ap. CADE / V: (înv) denuntanțiá / prezentul indicativ: denuntaúnț, (înv) denuntațéz / Etimologie: franceza dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni. 2 (Pex) A pârî. 3 A comunica faptul că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DENUNȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚÁ, denunț, verb

I. tranzitiv

1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț.
♦ A pârî.

2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.

– Din limba franceza dénoncer, latina denuntiare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DENUNȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚÁ, denunț, verb

I. tranzitiv

1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț.
♦ A pârî.

2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.

– Din limba franceza dénoncer, latina denuntiare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DENUNȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚÁ verb

I. trecut

1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî.

2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.).

3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < latina denuntiare, conform limba franceza dénoncer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

denunța
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru denunța:
denunțá (-ț, -át), verb –

1. A aduce la cunoștință o infracțiune. –

2. A rezilia unilateral un contract. în franceză dénoncer.

– derivat denunț, substantiv neutru, deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, substantiv masculin
Forme diferite ale cuvantului denunta: denunta-ț denunta-át

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DENUNȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚA verb a pîrî, a reclama, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania și Maramures) a ponoslui, (inv.) a jelui, a vădi, (familial figurat) a aranja, a turna. (L-a denunta autorităților.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DENUNȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚA:
DENUNȚÁ verb trecut

1. a face un denunț.
       • (familial) a pârî.

2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.).

3. a indica, a demonstra. (< latina denuntiare, limba franceza dénoncer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

denunța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denunța:
denunțá verb, indicativ prezent1 singular denúnț, persoana a treia singular: el / ea și plural denúnță
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

denunța
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denunța:
denunțá (a denunta) verb, indicativ prezent 3 denúnță
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DENUNTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denunța
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denunța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CADE / V: înv denunțanțiá / prezentul indicativ: denunțaúnț, înv denunțațéz / Etimologie: franceza dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni.
L-a denunța autorităților.
L-a denunța autorităților.
Denunțá a denunța verb, indicativ prezent 3 denúnță.

GRAMATICA cuvântului denunța?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denunța.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denunța poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul denunța sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • single icon La singular verbul denunța se conjugă: eu denúnț
  • group icon La plural verbul denunța se conjugă: ei ele denúnță

CUM DESPART ÎN SILABE a denunţa?
Vezi cuvântul a denunţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a denunţa?
[ a de-nun-ţa ]
Se pare că cuvântul a denunţa are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denunța

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Limbi iraniene?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
înclinat, pieziș
litere de tipar groase și negre; aldine
grup de limbi indo-europene vorbite în iran și în regiunile mării caspice
a care exprimă politețe; b politicos, amabil; protocolar
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app