eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a deranja


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Deranja [ de-ran-ja ]
VEZI SINONIME PENTRU deranja PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a deranja în mai multe dicționare

Definițiile pentru a deranja din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a deranja
Verbul: a deranja (forma la infinitiv)
A deranja conjugat la timpul prezent:
  • eu deranjez
  • tu deranjezi
  • el ea deranjează
  • noi deranjăm
  • voi deranjați
  • ei ele deranjează
VEZI VERBUL a deranja CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJÁ, deranjez, verb

I. tranzitiv

1. A strica ordinea, rînduiala unor obiecte, lucruri etc.; a răvăși, a răscoli. Cu zugrăvitul pereților am deranjat toată casa.
♦ (Familiar, în expresie) A-și deranja stomacul = a căpăta o indigestie, a-și strica stomacul, a avea diaree.

2. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva; a stînjeni, a stingheri, a incomoda. Nu deranjăm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. Nu mi-ar fi plăcut să deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. Bogoiu e mereu aici să mi-o amintească...

– Și te deranjează? SEBASTIAN, T. 76.
♦ reflexiv (Mai ales în formule de politețe) A se osteni. Vă rog să nu vă deranjați. ▭ Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei.

– Vai, de ce te deranjezi, maică Nimfodoră? SADOVEANU, P. M. 60.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



DERANJA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJA verb

1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai deranja hîrtiile?)

2. a strica. (Să nu-mi deranja pieptănătura.)

3. a (se) defecta, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (S-a deranja un sistem tehnic.)

4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti. (Te rog să nu-l deranja de la lucru; să nu fie deranja de nimeni.)

5. a perturba, a tulbura. (A deranja liniștea cuiva.)

6. (medicina) a i se strica. (I s-a deranja stomacul.)

7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te deranja pînă la mine.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

deranja
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deranja:
deranjá [Atestat: CAZIMIR, greacă 95 / prezentul indicativ: deranjajéz / Etimologie: franceza déranger] 1 verb tranzitiv: A strica rânduiala, ordinea unor obiecte. 2 verb tranzitiv: A tulbura bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc. Si: a strica. 3 verb tranzitiv: (Îe) A-și deranja stomacul A avea o indigestie. 4 verb tranzitiv: (Fig) A tulbura liniștea sau activitatea cuiva. 5 verb tranzitiv: (Fig) A incomoda, a stânjeni pe cineva. 6 verb tranzitiv: A determina pe cineva să-și schimbe locul pentru a face loc de trecere (cuiva). 7 verb reflexiv: A se ridica spre a face loc unei alte persoane. 8 verb reflexiv: A se opri din activitate. 9 verb reflexiv: (Irn sau în formule de politețe) A se osteni.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



DERANJA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJÁ, deranjez, verb

I. tranzitiv

1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
       • Expresia: A-și deranja stomacul = a avea o indigestie.

2. figurat A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
♦ reflexiv (În formule de politețe sau ironic) A nu se obosi să facă ceva. Nu vă deranjați.

– Din limba franceza déranger.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DERANJA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJÁ, deranjez, verb

I. tranzitiv

1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
       • Expresia: A-și deranja stomacul = a avea o indigestie.

2. figurat A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
♦ reflexiv (În formule de politețe sau ironic) A se osteni.

– Din limba franceza déranger.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DERANJA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJÁ verb

I.

1. trecut A răvăși, a pune în neorânduială, în dezordine, a învălmăși.

2. reflexiv (familial) A-și strica stomacul; (specializare) a avea diaree.

3. trecut A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva).

4. reflexiv A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, gerunziu -jind. / < limba franceza déranger].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DERANJA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERANJA:
DERANJÁ verb

I. trecut

1. a pune în neorânduială; a face dezordine.
♦ (familial) a-și deranja stomacul = a face indigestie.

2. (figurat) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).

II. trecut, reflexiv a (se) deregla, a (se) defecta.

III. reflexiv a se osteni pentru cineva. (< limba franceza déranger)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

deranja
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deranja:
deranjá (deranjéz, deranját), verb

– A deranja, a importuna. în franceză déranger.

– derivat deranj, substantiv neutru, deverbal, ca dejun de la déjeuner, denunț de la dénoncer; deranjament, substantiv neutru
Forme diferite ale cuvantului deranja: deranjéz dera

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A DERANJA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DERANJA:
A DERANJÁ a deranjaéz tranzitiv

1) (lucruri, încăperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini.

2) (persoane) A face să se deranjeze. /<fr. déranger
Forme diferite ale cuvantului a deranja: a deranjaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deranja
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deranja:
deranjá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deranjéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deranjeáză, persoana întâi plural: noi deranjăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural deranjéze; gerunziu deranjând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deranja
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deranja:
deranjá (a deranja) verb, indicativ prezent 3 deranjeáză, persoana întâi plural: noi deranjắm; conjunctiv prezent 3 să deranjéze; gerunziu deranjấnd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DERANJA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deranja
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deranja dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
De ce mi-ai deranja hîrtiile? 2.
Să nu-mi deranja pieptănătura.
S-a deranja un sistem tehnic.
Te rog să nu-l deranja de la lucru; să nu fie deranja de nimeni.
A deranja liniștea cuiva.
I s-a deranja stomacul.
Nu era cazul să te deranja pînă la mine.
De ce mi-ai deranja hârtiile? 2.
Să nu-mi deranja pieptănătura.
Te rog să nu-l deranja de la lucru; să nu fie deranja de nimeni.
A deranja liniștea cuiva.
Nu era cazul să te deranja până la mine.
Deranjá [Atestat: CAZIMIR, greacă 95 / prezentul indicativ: deranjajéz / Etimologie: franceza déranger] 1 verb tranzitiv: A strica rânduiala, ordinea unor obiecte.
3 verb tranzitiv: Îe A-și deranja stomacul A avea o indigestie.
A DERANJÁ deranjaéz tranzitiv 1 lucruri, încăperi etc.
Deranjá a deranja verb, indicativ prezent 3 deranjeáză, persoana întâi plural: noi deranjắm; conjunctiv prezent 3 să deranjéze; gerunziu deranjấnd.



GRAMATICA cuvântului deranja?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deranja.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deranja poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deranja sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul deranja se conjugă: ei ele deranjeáză

CUM DESPART ÎN SILABE deranja?
Vezi cuvântul deranja desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deranja?
[ de-ran-ja ]
Se pare că cuvântul deranja are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL deranja
Inţelegi mai uşor cuvântul deranja dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Familiar, în expresie A-și deranja stomacul = a căpăta o indigestie, a-și strica stomacul, a avea diaree
A-și deranja stomacul = a avea o indigestie
A-și deranja stomacul = a avea o indigestie
♦ familial a-și a deranja stomacul = a face indigestie



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deranja

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A întinde cuiva mâna sau mâinile?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; factor comun
bulgarÄ­, care-s cultivatorÄ­ de legume
a a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b figurat a veni în ajutorul cuiva
regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app