 | as |
|
| Descătuşa [ des-că-tu-şa ] VEZI SINONIME PENTRU descătuşa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descatusa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descatusa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descătușa (forma la infinitiv) A descătușa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCĂTUȘA: DESCĂTUȘÁ, descătușez, verb I. tranzitiv A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ figurat A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. • reflexiv Popoarele se descătușează din robia imperialistă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCĂTUȘA: DESCĂTUȘÁ, descătușez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; figurat a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – prefix des- + [în]cătușa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descătușa: descătușá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DDRF / V: (rar) descatusașí / prezentul indicativ: descatusașéz / Etimologie: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCĂTUȘA: DESCĂTUȘÁ, descătușez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; figurat a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descătușa: descătușá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descătușéz, persoana a treia singular: el / ea și plural descătușeáză, persoana întâi plural: noi descătușăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descătușéze; gerunziu descătușând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descătușa: descătușá (a descatusa) verb, indicativ prezent 3 descătușeáză, persoana întâi plural: noi descătușắm; conjunctiv prezent 3 să descătușéze; gerunziu descătușấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCĂTUȘA: DESCĂTUȘÁ verb vezi dezrobi, elibera, emancipa, libera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCĂTUȘA: DESCĂTUȘA verb a (se) desfereca. (S-a descatusa din cătușe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descătușa: descătușa verb vezi DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descătușa: A descătușa ≠ a încătușa Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCATUSA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descătușa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descătușa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descătușá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DDRF / V: rar a descătușașí / prezentul indicativ: a descătușașéz / Etimologie: des- + cătușă] 1-2 A se elibera din cătușe, din lanțuri. Descătușá a a descătușa verb, indicativ prezent 3 descătușeáză, persoana întâi plural: noi descătușắm; conjunctiv prezent 3 să descătușéze; gerunziu descătușấnd. S-a a descătușa din cătușe. S-a a descătușa din cătușe. |
GRAMATICA cuvântului A descătușa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descătușa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descătușa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descătuşa? Vezi cuvântul descătuşa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descătuşa?[ des-că-tu-şa ] Se pare că cuvântul descătuşa are patru silabe |
La plural verbul descătușa se conjugă: ei ele descătușeáză