eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a descinge


PROPOZIȚIIANTONIME GRAMATICĂSILABE
Descinge [ des-cin-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU descinge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a descinge în mai multe dicționare

Definițiile pentru a descinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a descinge
Verbul: a descinge (forma la infinitiv)
A descinge conjugat la timpul prezent:
  • eu descing
  • tu descingi
  • el ea descinge
  • noi descingem
  • voi descingeți
  • ei ele descing
VEZI VERBUL a descinge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCINGE:
DESCÍNGE, descíng, verb

III. tranzitiv (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83.
       • reflexiv (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25.
♦ reflexiv (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65.

– Forme gramaticale: perfectul simplu descinsei, participiu descins.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

descinge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descinge:
descínge1 verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) dasdescinge, deocídescinge, daocí-, descingestídescinge, deștídescinge, deșchíndescinge / prezentul indicativ: descíng / Etimologie: moștenit din latinescul discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCINGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCINGE:
DESCÍNGE, descíng, verb

III. tranzitiv și reflexiv A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea.
       • reflexiv (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [perfectul simplu descinsei, participiu descins]

– latina discingere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESCINGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCINGE:
DESCÍNGE, descíng, verb

III. tranzitiv și reflexiv A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea.
       • reflexiv (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [perfectul simplu descinsei, participiu descins]

– latina discingere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

descinge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descinge:
descínge (a descinge) (a dezlega) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descíng, persoana întâi plural: noi descíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descinséi, persoana întâi plural: noi descínserăm; conjunctiv prezent 3 să descíngă; gerunziu descingấnd; participiu descíns
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

descinge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descinge:
descínge (a dezlega) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descinséi, persoana întâi plural: noi descínserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descíngă; gerunziu descingând; participiu descíns
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

descinge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descinge:
descinge vezi

1. a scoate din cingătoare sau brâu;

2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea popular [ vezi încinge].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

A descinge
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descinge:
A (se) descinge ≠ a (se) încinge
Forme diferite ale cuvantului a descinge: a descingese

Definiție sursă: Dicționar de antonime

A descinge
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descinge:
A descinge ≠ a încinge
Definiție sursă: Dicționar de antonime

descinge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descinge:
descínge2 v vezi descinde
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

deșcinge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșcinge:
deșcínge v vezi descinge
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCINGE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșcinge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșcinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
432 / V: pop dasdeșcinge, deocídeșcinge, daocí-, deșcingestídeșcinge, deștídeșcinge, deșchíndeșcinge / prezentul indicativ: descíng / Etimologie: moștenit din latinescul discingere] 1-2 A se desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: îvr a se descinga 1-2.
Descínge a deșcinge a dezlega verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descíng, persoana întâi plural: noi descíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descinséi, persoana întâi plural: noi descínserăm; conjunctiv prezent 3 să descíngă; gerunziu descingấnd; participiu descíns.

GRAMATICA cuvântului deșcinge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșcinge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșcinge poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE descinge?
    Vezi cuvântul descinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descinge?
    [ des-cin-ge ]
    Se pare că cuvântul descinge are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de la bun început?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice
    a spune minciuni
    din primele momente, din capul locului
    compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app