eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a descompune descompun


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Descompune [ des-com-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU descompune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a descompune descompun în mai multe dicționare

Definițiile pentru a descompune descompun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a descompune
Verbul: a descompune (forma la infinitiv)
A descompune conjugat la timpul prezent:
  • eu descompun
  • tu descompui
  • el ea descompune
  • noi descompunem
  • voi descompuneți
  • ei ele descompun
VEZI VERBUL a descompune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. istorie R.P.R. 68.

2. reflexiv (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152.

– Forme gramaticale: perfectul simplu descompusei, participiu descompus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DESCOMPUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPUNE verb

1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se descompune în particule.)

2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi.

3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a descompune.)

4. a se altera, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a descompune.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DESCOMPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra.

2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral; (despre față, trăsături etc.) a se crispa.

4. tranzitiv (matematică) A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus]

– prefix des- + compune (după limba franceza décomposer).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCOMPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra.

2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus]

– Des1- + compus (după limba franceza décomposer).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

descompune
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne [Atestat: DEX / prezentul indicativ: descompún / Etimologie: des- + compune cdp franceza décomposer] 1 verb tranzitiv: A desface în părțile componente. 2 verb reflexiv: (Fig) A se destrăma. 3 verb reflexiv: (despre materii și corpuri organice) A se altera. 4 verb reflexiv: (Fig; despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 verb reflexiv: (Fig; despre față, trăsături etc.) A se crispa.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCOMPUNE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb

III.

1. trecut A desface în elementele componente.

2. reflexiv A se strica, a se altera; a putrezi.
♦ (figurat) A se destrăma.

3. reflexiv (figurat) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perfect simplu -puséi, participiu -pus. / < des- + compune, conform limba franceza décomposer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DESCOMPUNE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb

I. trecut a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

II. reflexiv

1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera.
       • (figurat) a se destrăma.

2. (figurat) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după limba franceza décomposer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

descompune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; perfectul simplu persoana întâi singular: eu descompuséi, persoana întâi plural: noi descompúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descompúnă; gerunziu descompunând; participiu descompús
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

descompune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descompune:
descompune vezi

1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa;

2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

descompune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne (a descompune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A DESCOMPUNE descompun
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCOMPUNE descompun:
A DESCOMPÚNE descompún tranzitiv A face să se descompună; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DESCOMPUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb vezi dezmembra.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

descompune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune:
descompune verb vezi DEZMEMBRA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCOMPUNE DESCOMPUN'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descompune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descompune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Produsul dezintegrării se descompune în particule.
Laptele s-a descompune.
Untura s-a descompune.
Produsul dezintegrării se descompune în particule.
Descompúne a descompune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús.

GRAMATICA cuvântului descompune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descompune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descompune poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE descompune?
    Vezi cuvântul descompune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descompune?
    [ des-com-pu-ne ]
    Se pare că cuvântul descompune are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL descompune

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Grupă sangvină?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    alcool metilic obținut la distilarea uscată a lemnului
    progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică
    fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine
    epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori substantiv masculin invariabil
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app