eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a descompune


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Descompune [ des-com-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU descompune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a descompune în mai multe dicționare

Definițiile pentru a descompune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a descompune
Verbul: a descompune (forma la infinitiv)
A descompune conjugat la timpul prezent:
  • eu descompun
  • tu descompui
  • el ea descompune
  • noi descompunem
  • voi descompuneți
  • ei ele descompun
VEZI VERBUL a descompune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. istorie R.P.R. 68.

2. reflexiv (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152.

– Forme gramaticale: perfectul simplu descompusei, participiu descompus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



DESCOMPUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPUNE verb

1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se descompune în particule.)

2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi.

3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a descompune.)

4. a se altera, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a descompune.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DESCOMPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra.

2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral; (despre față, trăsături etc.) a se crispa.

4. tranzitiv (matematică) A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus]

– prefix des- + compune (după limba franceza décomposer).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCOMPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra.

2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus]

– Des1- + compus (după limba franceza décomposer).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



descompune
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne [Atestat: DEX / prezentul indicativ: descompún / Etimologie: des- + compune cdp franceza décomposer] 1 verb tranzitiv: A desface în părțile componente. 2 verb reflexiv: (Fig) A se destrăma. 3 verb reflexiv: (despre materii și corpuri organice) A se altera. 4 verb reflexiv: (Fig; despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 verb reflexiv: (Fig; despre față, trăsături etc.) A se crispa.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCOMPUNE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb

III.

1. trecut A desface în elementele componente.

2. reflexiv A se strica, a se altera; a putrezi.
♦ (figurat) A se destrăma.

3. reflexiv (figurat) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perfect simplu -puséi, participiu -pus. / < des- + compune, conform limba franceza décomposer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DESCOMPUNE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb

I. trecut a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

II. reflexiv

1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera.
       • (figurat) a se destrăma.

2. (figurat) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după limba franceza décomposer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

descompune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; perfectul simplu persoana întâi singular: eu descompuséi, persoana întâi plural: noi descompúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descompúnă; gerunziu descompunând; participiu descompús
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

descompune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descompune:
descompune vezi

1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa;

2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

descompune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descompune:
descompúne (a descompune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DESCOMPUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE:
DESCOMPÚNE verb vezi dezmembra.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

descompune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune:
descompune verb vezi DEZMEMBRA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A descompune
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descompune:
A descompune ≠ a compune
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCOMPUNE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descompune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descompune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Produsul dezintegrării se a descompune în particule.
Laptele s-a a descompune.
Untura s-a a descompune.
Produsul dezintegrării se a descompune în particule.
Descompúne a a descompune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús.



GRAMATICA cuvântului A descompune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descompune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descompune poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE descompune?
    Vezi cuvântul descompune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descompune?
    [ des-com-pu-ne ]
    Se pare că cuvântul descompune are patru silabe



    © 2024 qDictionar.com
    });


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A descompune