eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a descurca descurc


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Descurca [ des-cur-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU descurca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a descurca descurc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a descurca descurc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a descurca
Verbul: a descurca (forma la infinitiv)
A descurca conjugat la timpul prezent:
  • eu descurc
  • tu descurci
  • el ea descurcă
  • noi descurcăm
  • voi descurcați
  • ei ele descurcă
VEZI VERBUL a descurca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCURCA:
DESCURCÁ, descúrc, verb

I.

1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat, a descîlci, a desprinde, a alege, a desface dintr-o încurcătură. Un mistreț cît toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tînăr la față și se silea a-și descurca colții din arcul flăcăului. ISPIRESCU, L. 371. Cînd aș fi, o Magdalină! Mielul a căruia lînă O descurcă mîna ta! NEGRUZZI, S. II 90.
       • figurat Se întunecase și nu mai putură să descurce drumul. GALACTION, O. I 285.
       • reflexiv Numai eu știam să... arunc [ciulini] în părul fetelor, ca să nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 14.

2. reflexiv figurat A ieși dintr-o situație dificilă, nouă, neobișnuită, încurcată. Tăun descurce-se cum știe, treaba lui! numai arătura să fie gata la verb reflexiv:eme. CAMILAR, TEM. 97. Nu se interesa de felul cum izbutește femeia, cu mijloace puține, să se descurce. PAS, Z. I 95. Iți mulțumesc pentru toate... Fără dumneata, greu mă descurcam eu aici. C. PETRESCU, A. 327.
       • tranzitiv Lasă, mă Mitreo, o să văz eu și o să te descurc. SADOVEANU, M. C. 61.

3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a pune la punct (o problemă, o situație confuză, încurcată). Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Mi se pare mie că pricina încă n-am descurcat-o. id. despre P. 169.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

descurca
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descurca:
descurcá [Atestat: CORESI, EV. 212/34 / V: (reg) disdescurca / prezentul indicativ: descurcaúrc / Etimologie: des- + (în)curca] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre păr, lână) A (se) descâlci. 3 verb tranzitiv: (Îe) Cine a încurcat pânza, trebuie să o descurcarce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă. 4 verb tranzitiv: A găsi drumul. 5 verb tranzitiv: (Îe) A descurca urma A căuta urmele unui animal. 6-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lămuri (o situație sau) un text confuz. 10 verb tranzitiv: (Îe) descurcacă-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 verb tranzitiv: (Îe) descurcacă-mi lumina! Du-te din lumină! 12 verb reflexiv: (despre persoane) A ieși dintr-o situație încurcată. 13 verb tranzitiv: A soluționa o problemă complicată.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCURCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCURCA:
DESCURCÁ, descúrc, verb

I.

1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat; a descâlci.

2. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.

3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată.

– prefix des- + [în]curca.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCURCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCURCA:
DESCURCÁ, descúrc, verb

I.

1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat; a descâlci.

2. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.

3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată.

– Des1- + [în]curca.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESCURCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCURCA:
DESCURCA verb

1. a descîlci. (A descurca firele încurcate.)

2. a (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (figurat) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost descurca.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A DESCURCA descurc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCURCA descurc:
A DESCURCÁ descúrc tranzitiv (fire de ață, de păr etc. încurcate) A desface separând unul de altul; a descâlci. /des- + a [în]curca
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

descurca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descurca:
descurcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descúrc, persoana a treia singular: el / ea și plural descúrcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descúrce; gerunziu descurcând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

descurca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descurca:
descurcá (a descurca) verb, indicativ prezent 3 descúrcă; conjunctiv prezent 3 să descúrce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCURCA DESCURC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCURCA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descurca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
212/34 / V: reg disdescurca / prezentul indicativ: descurcaúrc / Etimologie: des- + încurca] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre păr, lână A se descâlci.
3 verb tranzitiv: Îe Cine a încurcat pânza, trebuie să o descurcarce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă.
5 verb tranzitiv: Îe A descurca urma A căuta urmele unui animal.
10 verb tranzitiv: Îe descurcacă-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 verb tranzitiv: Îe descurcacă-mi lumina! Du-te din lumină! 12 verb reflexiv: despre persoane A ieși dintr-o situație încurcată.
A descurca firele încurcate.
Problema a fost descurca.
Descurcá a descurca verb, indicativ prezent 3 descúrcă; conjunctiv prezent 3 să descúrce.

GRAMATICA cuvântului DESCURCA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descurca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCURCA poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul descurca se conjugă: ei ele descúrcă

CUM DESPART ÎN SILABE descurca?
Vezi cuvântul descurca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descurca?
[ des-cur-ca ]
Se pare că cuvântul descurca are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCURCA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a nu-i păsa nici de vodă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
auzire, din audire
inducție care se bazează pe un număr cât mai mare de cazuri
a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni
a vinde sau a cumpăra apreciind cantitatea cu privirea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app