 | as |
|
| Destăinui [ des-tă-i-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU destăinui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a destainui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a destainui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a destăinui (forma la infinitiv) A destăinui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTĂINUI: DESTĂINUÍ, destăinuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gînd ascuns; a mărturisi, a împărtăși, a divulga. Nevasta a crezut că slujnica va fi destăinuit ceva soțului. SADOVEANU, despre P. 41. Mi-a destăinuit că între grecii din Fanar este o fracțiune care ar verb reflexiv:ea să-l ridice pe el patriarh. GALACTION, O. I 92. [Badea] cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi, Dorul a-și destăinui. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 50. • figurat Adierile călătoare ale dimineții își destăinuiesc frunzelor adormite ale codrului eterna lor dragoste. HOGAȘ, M. N. 91. 2. reflexiv A-și da pe față toate gîndurile sau sentimentele. Dar tu ești popă, ești judecător, să se destăinuiască în fața ta? PAS, Z. I 185. Nici celui mai bun prieten nu i s-ar fi putut destăinui. BART, E. 183. După ce se încredință de cinstea babei, se destăinui ei și-i spuse din fir pînă în ață cine era și tot ce verb reflexiv:ea. POPESCU, B. III 81. Dacă nu ești în stare s-o iubești pre cît te iubește, pentru ce nu te destăinuiești ei? NEGRUZZI, S. I 48. 3. reflexiv figurat A se da pe față, a ieși la iveală, a se trăda. Trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede. M. I. CARAGIALE, C. 11. Ridinger, subt a cărui mînă de meșter natura sălbatică a fiarelor s-a destăinuit într-un chip așa de măreț. ODOBESCU, S. III 143. – prezent industrie și: destắinui (MACEDONSKI, O. I 383). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destăinui: destăinuí [Atestat: PLEȘOIANU, T. I, 120/3 / V: (înv) distăiná / prezentul indicativ: destainuiắinui, destainuiésc și (înv) distáin / Etimologie: des- + tăinui] 1 verb tranzitiv: (despre oameni; c.i. fapte tăinuite, nedescoperite sau informații) A nu mai ține ascuns Si: a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a releva. 2 verb tranzitiv: A face să fie cunoscut, înțeles, pătruns de mintea omenească Si: a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a releva. 3 verb reflexiv: A-și da pe față (toate) gândurile, sentimentele, spunând deschis, fără ocol, (tot) ce are pe suflet Si: a se confesa, a declara, a se spovedi. 4 verb reflexiv: (Fig; despre gânduri sau sentimente) A ieși la iveală (brusc și cu intensitate). 5 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) face vizibil Si: a (se) arăta. 6 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) pune în evidență. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTĂINUI: DESTĂINUI verb 1. a declara, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livresc) a confia, (învechit și popular) a dezveli, (regional) a deveghea, (învechit) a propovădui. (I-a destainui marele său secret.) 2. a se confesa, a se mărturisi, a se spovedi, (livresc) a se confia, (învechit și popular) a se dezveli. (S-a destainui cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTĂINUI: DESTĂINUÍ, destắinui, verb IV. 1. tranzitiv A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. reflexiv A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ figurat A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [prezent industrie și: destăinuiesc] – prefix des- + tăinui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTĂINUI: DESTĂINUÍ, destăinuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. reflexiv A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦ figurat A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [prezent industrie și: destắinui] – Des1- + tăinui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destăinui: !destăinuí (a destainui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele destắinui/destăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea destăinuiá; conjunctiv prezent 3 să destắinuie/să destăinuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destăinui: destăinuí verb (silabe -nu-i-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele destăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea destăinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural destăinuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A destăinui: A destăinui ≠ a acoperi, a tăinui Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESTAINUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A destăinui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a destăinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 120/3 / V: înv distăiná / prezentul indicativ: a destăinuiắinui, a destăinuiésc și înv distáin / Etimologie: des- + tăinui] 1 verb tranzitiv: despre oameni; c. I-a a destăinui dragostea lui pentru ea. A a destăinui întreaga lucrătură. S-a a destăinui cuiva. I-a a destăinui marele său secret. S-a a destăinui cuiva. !destăinuí a a destăinui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele destắinui/destăinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea destăinuiá; conjunctiv prezent 3 să destắinuie/să destăinuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului A destăinui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a destăinui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A destăinui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE destăinui? Vezi cuvântul destăinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destăinui?[ des-tă-i-nu-i ] Se pare că cuvântul destăinui are cinci silabe |