 | as |
|
| Destitui [ des-ti-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU destitui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a destitui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a destitui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a destitui (forma la infinitiv) A destitui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. vezi concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. istorie R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destitui: destitui verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / V: destituiua, disdestitui / prezentul indicativ: destituiítui / Etimologie: franceza destituer, lat destituere] (C.i. oameni) A îndepărta disciplinar dintr-un post, dintr-o funcție Si: a concedia, a demite vezi (înv) a mazili1. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ verb IV. trecut A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [pronume -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < italiana destituire, latina destituere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din limba franceza destituer, latina destituere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din limba franceza destituer, latina destituere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destitui: destituí verb ( silabe -tu-i), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, persoana a treia singular: el / ea și plural destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destitui: destituí (a destitui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, 3 destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá; conjunctiv prezent 3 să destítuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ verb trecut a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< limba franceza destituer, latina destituere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUI verb a demite, a îndepărta, a scoate, (învechit și fam.) a mazili. (L-a destitui din funcție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A destitui: A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESTITUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A destitui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a destitui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destitui verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / V: a destituiua, disa destitui / prezentul indicativ: a destituiítui / Etimologie: franceza destituer, lat destituere] C. Destituí a a destitui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, 3 destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá; conjunctiv prezent 3 să destítuie. L-a a destitui din funcție. L-a a destitui din funcție. |
GRAMATICA cuvântului A destitui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a destitui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A destitui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destitui? Vezi cuvântul destitui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destitui?[ des-ti-tu-i ] Se pare că cuvântul destitui are patru silabe |
La plural verbul destitui se conjugă: ei ele destítuie