 | as |
|
| Dezarma [ de-zar-ma ] VEZI SINONIME PENTRU dezarma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezarma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezarma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezarma (forma la infinitiv) A dezarma conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezarma: dezarmá [Atestat: istorie CAROL XII, 36 r/8 / V: (înv) disadezarma / S și: desadezarma / prezentul indicativ: dezarmaméz / Etimologie: franceza désarmer] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: (C.i. oameni) A (se) obliga să predea armele, înlăturând orice posibilitate de atac înarmat. 3 verb tranzitiv: (Spc) A face (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) să sară sabia (sau floreta, spada) din mâna adversarului. 4 verb tranzitiv: (C.i. nave, mai ales de război) A deposeda de armament, nepermițând părăsirea radei portului. 5 verb tranzitiv: (C.i. arme) A bloca mecanismul de tragere. 6 vi (Cu privire la state) A pune în aplicare un ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A deveni mai puțin ostil Si: a (se) îmblânzi, a (se) potoli. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A pune în imposibilitatea de a (se) opune Si: a (se) anihila. 11 verb tranzitiv: (Îvr) A civiliza. 12 vi (Pex; mai ales în formă negativă) A înceta o acțiune Si: a capitula. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZARMA: DEZARMÁ, dezarmez, verb I. 1. tranzitiv A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) să predea armele. Soldații au dezarmat pe dușmani. ♦ (Scrimă) A face (printr-o lovitură cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din mîna adversarului. 2. intranzitiv (Despre state) A desființa sau a micșora înarmarea și forțele militare. 3. tranzitiv A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, în special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de război armamentul și a retrage echipajul. 4. tranzitiv figurat A face (pe cineva) să părăsească lupta; a face (pe cineva) incapabil să atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraacțiune sau de împotrivire la ceva. Mai bine să lucrați... că de nu, vă răstoarnă reacționarii... Fuga lui Bibescu la Brașov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cața- vencu, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrșire ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZARMA: DEZARMÁ verb I. trecut 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (figurat) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (figurat) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. 3. trecut A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație; a lua armamentul de pe o navă de război. [conform limba franceza désarmer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZARMA: DEZARMÁ verb I. trecut 1. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele. • (figurat) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. (< limba franceza désarmer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZARMA: DEZARMÁ, dezarmez, verb I. 1. tranzitiv A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. intranzitiv și tranzitiv (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. tranzitiv figurat A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din limba franceza désarmer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZARMA: DEZARMÁ, dezarmez, verb I. 1. tranzitiv A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. intranzitiv și tranzitiv (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. tranzitiv figurat A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din limba franceza désarmer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZARMA: A DEZARMÁ a dezarmaéz 1. tranzitiv 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili să depună armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) figurat (persoane) A face incapabil să riposteze (combătându-i argumentele). 2. intranzitiv (despre state) A lichida (total sau parțial) armamentul și forțele armate; a demilitariza. /<fr. désarmer Forme diferite ale cuvantului a dezarma: a dezarmaéz a dezarma1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezarma: dezarmá verb (silabe mf. dez-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezarméz, persoana a treia singular: el / ea și plural dezarmeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezarma: !dezarmá (a dezarma) (de-zar-/dez-ar-) verb, indicativ prezent 3 dezarmeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezarma: A dezarma ≠ a înarma Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZARMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezarma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezarma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezarmá [Atestat: istorie CAROL XII, 36 r/8 / V: înv disaa dezarma / S și: desaa dezarma / prezentul indicativ: a dezarmaméz / Etimologie: franceza désarmer] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: C. A DEZARMÁ a dezarmaéz 1. !dezarmá a a dezarma de-zar-/dez-ar- verb, indicativ prezent 3 dezarmeáză. |
GRAMATICA cuvântului A dezarma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezarma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezarma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezarma? Vezi cuvântul dezarma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezarma?[ de-zar-ma ] Se pare că cuvântul dezarma are trei silabe |
La plural verbul dezarma se conjugă: ei ele dezarmeáză