eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a disciplina


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Disciplină [ dis-ci-pli-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU disciplină PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a disciplina în mai multe dicționare

Definițiile pentru a disciplina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a disciplina
Verbul: a disciplina (forma la infinitiv)
A disciplina conjugat la timpul prezent:
  • eu disciplinez
  • tu disciplinezi
  • el ea disciplinează
  • noi disciplinăm
  • voi disciplinați
  • ei ele disciplinează
VEZI VERBUL a disciplina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disciplină:
disciplínă substantiv feminin [Atestat: MAN. învechit 75/22 / V: (înv) disciplinasipdisciplina, disciplinasțidisciplina, desțidisciplina, (îvr) dicidisciplina / Plural: disciplinane / Etimologie: franceza discipline, lat disciplina] 1 Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. 2 (Pex) Supunere liber consimțită față de dispozițiile luate de superiori în scopul asigurării unei comportări și ordini corespunzătoare. 3 (Îs) Comisie sau consiliu de disciplina Comisie sau consiliu însărcinat cu judecarea unor diferende în vederea menținerii ordinii. 4 (Îs) disciplina contractuală Totalitatea regulilor cu privire la încheierea și la executarea contractelor economice și respectarea lor de către părțile contractuale. 5 (Îs) disciplina de plan sau disciplinana planificării Serviciile ce decurg din planul de stat și respectarea lor obligatorie. 6 (Îs) disciplina financiară Totalitatea dispozițiilor și normelor legale cu privire la planurile financiare, fondurile bănești etc. și aplicarea lor strictă. 7 Ordine. 8 (Pex) Spirit de ordine. 9 (Pex) Deprindere cu o ordine strictă. 10-11 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Știință sau ramură a unei științe. 12 (Spc) Obiect de studiu în învățământ.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCIPLINĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ, (3) discipline, substantiv feminin

1. Totalitatea regulilor de purtare impuse tuturor membrilor unei colectivități. Armata romînească era supusă unei discipline strașnice. BĂLCESCU, O. I 18.
♦ Supunere liber consimțită a membrilor unei colectivități la dispozițiile luate de conducere pentru bunul mers al acelei colectivități. Întărirea disciplinei în muncă este o condiție esențială în ridicarea productivității muncii și a cîștigului muncitorilor. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 507. Disciplina socialistă a muncii cere ca muncitorul să îndeplinească și să depășească normele de producție stabilite, să dea o producție de bună calitate, să lucreze fără rebut. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 79. Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29.
♦ Ordine. Rolul criticului de azi este de a introduce o disciplină binefăcătoare în activitatea noastră intelectuală. VLAHUȚĂ, O. A. 230.

2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. Disciplina minții.

3. Ramură specială a unei științe. Geologia e o disciplină a științelor naturii.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISCIPLINĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ substantiv feminin

1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate.
♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc.

2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.

3. Ramură a unei științe; studiu; știință. [< limba franceza discipline, italiana , latina disciplina].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISCIPLINĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ substantiv feminin

1. totalitatea regulilor de conduită și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități; supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc.
       • spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.

2. ramură a unei științe; domeniu, specialitate: (prin extensie) știință. (< limba franceza discipline, latina disciplina)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISCIPLINĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, substantiv feminin

1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.

2. Ramură a unei științe; prin generalizare știință.

– Din limba franceza discipline, latina disciplina.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCIPLINĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, substantiv feminin

1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.

2. Ramură a unei științe; prin generalizare știință.

– Din limba franceza discipline, latina disciplina.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISCIPLINĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLINĂ s.

1. ordine, regulă, rînduială. (Obișnuit cu disciplina; respectați disciplina.)

2. branșă, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce disciplina activezi?)

3. știință. (O nouă disciplina, cibernetica.)

4. materie, obiect, (învechit) învățătură, matimă. (disciplina de învățămînt.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISCIPLINA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCIPLINA:
DISCIPLINÁ, disciplinez, verb

I. tranzitiv A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (figurat) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISCIPLINĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ1 forme

1) Totalitate a regulilor de purtare obligatorii care asigură relații normale între membrii unei colectivități.

2) Respectarea acestor reguli. disciplinaa muncii. /<fr. discipline, latina disciplina

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISCIPLINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPLINA:
DISCIPLINÁ verb

I. trecut, reflexiv A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [conform limba franceza discipliner, italiana disciplinare, latina disciplinari].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISCIPLINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCIPLINA:
DISCIPLINÁ, disciplinez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine.

– Din limba franceza discipliner.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCIPLINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCIPLINA:
DISCIPLINÁ, disciplinez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine.

– Din limba franceza discipliner.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

disciplina
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disciplina:
discipliná verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: NEGULICI / prezentul indicativ: disciplinanéz / Etimologie: franceza discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCIPLINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCIPLINA:
DISCIPLINÁ verb trecut, reflexiv a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< limba franceza discipliner, latina disciplinari)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

disciplina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disciplina:
discipliná verb (silabe -pli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu disciplinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural disciplineáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DISCIPLINĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCIPLINĂ:
DISCIPLÍNĂ2 disciplinae forme Ramură a unei științe. /<fr. discipline, latina disciplina
Forme diferite ale cuvantului disciplina: disciplinae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

A DISCIPLINA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISCIPLINA:
A DISCIPLINÁ a disciplinaéz tranzitiv A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
Forme diferite ale cuvantului a disciplina: a disciplinaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

disciplină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disciplină:
disciplínă substantiv feminin (silabe -pli-), genitiv dativ articulat disciplínei; plural disciplíne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

disciplină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disciplină:
disciplínă (-ci-pli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat disciplínei; plural disciplíne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

disciplina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disciplina:
discipliná (a disciplina) (-ci-pli-) verb, indicativ prezent 3 disciplineáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Disciplină
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Disciplină:
Disciplină ≠ anarhie, indisciplină
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DISCIPLINA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Disciplină
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disciplină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
învechit 75/22 / V: înv disciplinăsipdisciplină, disciplinăsțidisciplină, desțidisciplină, îvr dicidisciplină / Plural: disciplinăne / Etimologie: franceza discipline, lat disciplina] 1 Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
3 Îs Comisie sau consiliu de disciplină Comisie sau consiliu însărcinat cu judecarea unor diferende în vederea menținerii ordinii.
4 Îs disciplină contractuală Totalitatea regulilor cu privire la încheierea și la executarea contractelor economice și respectarea lor de către părțile contractuale.
5 Îs disciplină de plan sau disciplinăna planificării Serviciile ce decurg din planul de stat și respectarea lor obligatorie.
6 Îs disciplină financiară Totalitatea dispozițiilor și normelor legale cu privire la planurile financiare, fondurile bănești etc.
Obișnuit cu disciplină; respectați disciplină.
În ce disciplină activezi? 3.
O nouă disciplină, cibernetica.
Disciplină de învățămînt.
Disciplinăa muncii.
Obișnuit cu disciplină; respectați disciplină! 2.
Discipliná verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: NEGULICI / prezentul indicativ: disciplinănéz / Etimologie: franceza discipliner] 1-2 A se obișnui cu spiritul de disciplină 1.
DISCIPLÍNĂ2 disciplinăe forme Ramură a unei științe.
A DISCIPLINÁ disciplinăéz tranzitiv A face să se disciplineze.
Discipliná a disciplină -ci-pli- verb, indicativ prezent 3 disciplineáză.

GRAMATICA cuvântului Disciplină?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disciplină.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Disciplină poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Disciplină sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul disciplina se conjugă: ei ele disciplineáză
  • group icon La plural substantivul disciplină are forma: disciplíne

CUM DESPART ÎN SILABE disciplină?
Vezi cuvântul disciplină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disciplină?
[ dis-ci-pli-nă ]
Se pare că cuvântul disciplină are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Disciplină

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Epocă de aur?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
meci nul
pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre ardetta minuta
perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale
a enerva pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app