eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a discredita


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Discredita [ dis-cre-di-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU discredita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a discredita în mai multe dicționare

Definițiile pentru a discredita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a discredita
Verbul: a discredita (forma la infinitiv)
A discredita conjugat la timpul prezent:
  • eu discreditez
  • tu discreditezi
  • el ea discreditează
  • noi discredităm
  • voi discreditați
  • ei ele discreditează
VEZI VERBUL a discredita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITA verb

1. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (Îl discredita pe nedrept.)

2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea discredita cauza revoluției.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISCREDITA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITÁ, discreditez, verb

I. tranzitiv (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. vezi compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211.
       • reflexiv S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

discredita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discredita:
discreditá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: ASACHI, E. despre 23/12 / V: (înv) desdiscredita, decdiscredita / prezentul indicativ: discreditatez / Etimologie: franceza discréditer] (despre oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCREDITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITÁ verb

I. trecut, reflexiv A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< limba franceza discréditer, conform italiana discreditare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISCREDITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITÁ, discreditez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.

– Din limba franceza discréditer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCREDITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITÁ, discreditez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.

– Din limba franceza discréditer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A DISCREDITA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISCREDITA:
A DISCREDITÁ a discreditaéz tranzitiv (persoane, teorii, organizații etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer
Forme diferite ale cuvantului a discredita: a discreditaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

discredita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discredita:
discreditá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu discreditéz, persoana a treia singular: el / ea și plural discrediteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural discreditéze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DISCREDITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDITA:
DISCREDITÁ verb trecut, reflexiv a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< limba franceza discréditer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

discredita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discredita:
discreditá (a discredita) verb, indicativ prezent 3 discrediteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DISCREDITA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discredita
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discredita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Îl discredita pe nedrept.
Nu putea discredita cauza revoluției.
Despre 23/12 / V: înv desdiscredita, decdiscredita / prezentul indicativ: discreditatez / Etimologie: franceza discréditer] despre oameni 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc.
A DISCREDITÁ discreditaéz tranzitiv persoane, teorii, organizații etc.
Discreditá a discredita verb, indicativ prezent 3 discrediteáză.

GRAMATICA cuvântului discredita?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discredita.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discredita poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul discredita se conjugă: ei ele discrediteáză

CUM DESPART ÎN SILABE discredita?
Vezi cuvântul discredita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discredita?
[ dis-cre-di-ta ]
Se pare că cuvântul discredita are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discredita

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Impozit funciar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor
timp scurs între două treceri consecutive ale unei stele la același meridian
impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa
ființă de sex masculin; totalitatea bărbaților
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app