 | as |
|
| Disocia [ di-so-ci-a ] VEZI SINONIME PENTRU disocia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a disocia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a disocia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disocia (forma la infinitiv) A disocia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISOCIA: DISOCIÁ, disociez, verb I. tranzitiv 1. (chimie) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. • reflexiv Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [ pronunție: -ci-a] – Din limba franceza dissocier, latina dissociare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISOCIA: DISOCIÁ, disociez, verb I. tranzitiv 1. (chimie) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. • reflexiv Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [ pronunție: -ci-a] – Din limba franceza dissocier, latina dissociare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disocia: disociá [Atestat: latina medievală / P: disociaci-a / V: (rar) dezasdisocia / prezentul indicativ: disociaiéz / Etimologie: franceza dissocier, lat dissociare] 1 verb reflexiv: (Chm; despre molecule) A se scinda în mod reversibil în molecule mai simple sau în ioni 2 verb reflexiv: (Chm; despre molecule) A se descompune temporar și reversibil dintr-o combinație. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; c.i. noțiuni, probleme, idei etc.) A (se) delimita. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISOCIA: DISOCIÁ, disociez, verb I. tranzitiv 1. (chimie) A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. vezi dezagrega. • reflexiv Acidul acetic se disociază în ioni la dizolvarea în apă. 2. (Complementul indică un abstract) A despărți, a separa. – Pronunțat: -ci-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISOCIA: DISOCIÁ verb I. trecut, reflexiv (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. trecut a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< limba franceza dissocier, latina dissociare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISOCIA: DISOCIÁ verb I. trecut A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (figurat) A despărți, a separa. [pronume -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < limba franceza dissocier, conform latina dissociare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISOCIA: A DISOCIÁ a disociaéz tranzitiv 1) (corpuri, substanțe) A face să se disocieze. 2) (probleme, idei) A despărți, făcând o delimitare riguroasă. [silabe -ci-a] /<fr. dissocier, latina dissociare Forme diferite ale cuvantului a disocia: a disociaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disocia: disociá verb (silabe -ci-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu disociéz, persoana a treia singular: el / ea și plural disociáză, persoana întâi plural: noi disociém (silabe -ci-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural disociéze; gerunziu disociínd (silabe -ci-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disocia: disociá (a disocia) (-ci-a) verb, indicativ prezent 3 disociáză, persoana întâi plural: noi disociém (-ci-em); conjunctiv prezent 3 să disociéze; gerunziu disociínd (-ci-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A disocia: A (se) disocia ≠ a (se) asocia Forme diferite ale cuvantului a disocia: a disociase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISOCIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A disocia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a disocia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disociá [Atestat: latina medievală / P: a disociaci-a / V: rar dezasa disocia / prezentul indicativ: a disociaiéz / Etimologie: franceza dissocier, lat dissociare] 1 verb reflexiv: Chm; despre molecule A se scinda în mod reversibil în molecule mai simple sau în ioni 2 verb reflexiv: Chm; despre molecule A se descompune temporar și reversibil dintr-o combinație. A DISOCIÁ a disociaéz tranzitiv 1 corpuri, substanțe A face să se disocieze. Disociá a a disocia -ci-a verb, indicativ prezent 3 disociáză, persoana întâi plural: noi disociém -ci-em; conjunctiv prezent 3 să disociéze; gerunziu disociínd -ci-ind. A a disocia un aspect al problemei. |
GRAMATICA cuvântului A disocia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a disocia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A disocia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disocia? Vezi cuvântul disocia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disocia?[ di-so-ci-a ] Se pare că cuvântul disocia are patru silabe |
La plural verbul disocia se conjugă: ei ele disociáză