 | as |
|
| A divorţa [ a di-vor-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU a divorţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a divorta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a divorta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a divorța (forma la infinitiv) A divorța conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DIVORȚA: A DIVORȚÁ a divortaéz 1. intranzitiv (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți. 2. tranzitiv 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<fr. divorcer Forme diferite ale cuvantului a divorta: a divortaéz a divorta1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚÁ, divorțez, verb I. intranzitiv (Despre soți) A se despărți prin divorț. Va trebui să divorțez ca să se termine toată povestea. CAMIL PETRESCU, T. I 212. • tranzitiv factitiv Era să divorțeze pe femeia unui prefect. DELAVRANCEA, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divorța: divorțá [Atestat: latina medievală / V: (rar) desvdivorta / prezentul indicativ: divortațéz / Etimologie: franceza divorcer] 1 vi (despre soți) A se despărți prin divorț (1). 2 verb tranzitiv: A determina pe cineva să se despartă prin divorț (1). 3 (Fig) A fi în dezacord cu ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚÁ, divorțez, verb I. intranzitiv (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ tranzitiv A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din limba franceza divorcer (după divorț). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚÁ, divorțez, verb I. intranzitiv (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ tranzitiv A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din limba franceza divorcer (după divorț). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚÁ verb I. intr. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [conform limba franceza divorcer, italiana divorzare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚA verb (juridic) a (se) despărți, a (se) separa, (învechit) a (se) împărți. (Soții s-au divorta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVORȚA: DIVORȚÁ verb intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după limba franceza divorcer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divorța: divorțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu divorțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural divorțeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divorța: divorțá (a divorta) verb, indicativ prezent 3 divorțeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A divorța: A divorța ≠ a (se) căsători Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DIVORTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A divorța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a divorța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A DIVORȚÁ a divorțaéz 1. Divorțá [Atestat: latina medievală / V: rar desva divorța / prezentul indicativ: a divorțațéz / Etimologie: franceza divorcer] 1 vi despre soți A se despărți prin divorț 1. Soții s-au a divorța. Soții au a divorța. Divorțá a a divorța verb, indicativ prezent 3 divorțeáză. |
GRAMATICA cuvântului A divorța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a divorța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A divorța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a divorţa? Vezi cuvântul a divorţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a divorţa?[ a di-vor-ţa ] Se pare că cuvântul a divorţa are trei silabe |
La plural verbul divorța se conjugă: ei ele divorțeáză